Imaginaţi-vă un trib. Am zis un trib, nu Republica Moldova! În fine, puteţi să-l numiţi cum doriţi, dar trib să fie. Şi încă unul neobişnuit, pentru că membrii acestuia nu se pot înţelege cine să le fie şef. Dar asta nu e problema noastră, pentru că noi suntem cei care l-am creat, nu?
Închipuiţi-vă că acel trib nu e numeros, fiindcă multă lume a plecat, dezorganizat, la vânătoare. Au rămas bătrânii, copiii şi şefii de clanuri. La un moment dat, 3 clanuri s-au adunat şi au format o... bulă de aier. Au adus jertfe într-o zi de aprilie, i-au incantat şi descântat pe toţi ceilalţi, care se uită la luna plină, în fiecare seară, mutând de pe un nor pe altul, dar când s-au pus la sfat şi-au amintit că asta-i treaba celor senili. Noroc de-al 4-lea clan, cu cei mai mulţi membri trecuţi de vârsta tinereţii, că era să mai fie irosit un an, dar aşa, vreo 8 vor fi stabili, în care tribul, trib va rămâne!
Conform "bulei de aier", fiecare clan şi-a luat răspunderea asupra a ceea ce ştie el mai bine. Sau, cel puţin, asupra a ceea ce declară că ştie mai bine. Şi-au împărţit frumos ciolanele, doi şefi şi-au pus câte o buturugă, ca să pară mai înalţi, mai frumoşi şi mai vajnici. Unicul lucru la care toţi trei s-au înţeles, a fost să doboare împreună mamutul: mai întâi să obţină un regim "liberalizat" în preajma sa, apoi să se adapteze modului de viaţă al acestuia, ca în final să se înfrupte, fericiţi, din coada lui, căci alte triburi şi-au ales deja câte un şold.
Numai că la mamut tânjea şi cel de-al patrulea clan, dar apoi s-a răzgândit, pentru că un trib din nord propusese o vânătoare de balene şi cui nu-i lene, să se ducă şi să se (mai) înece în marea roşie.
Fireşte, între cele 3 clanuri existau lupte, dar parcă niciuna nu a dus la aceea ca cineva să vrea o buturugă mai mare, cu care să-i trăsnească în cap pe membrii celorlalte clanuri. Cică, motivul invocat, ţine de faptul că nişte primitivi, pe care tribul nostru i-a primit să facă troc, au lăsat într-una din gropi nişte obiecte din chihlimbar. Dar nu se ştie cine, şi-a băgat nasul unde nu-i fierbe oala şi era mai să iasă basma curată.
Şi-atunci, şeful unul clan, a venit la sfatul tribului şi a cerut să fie pedepsiţi toţi, cu excepţia celor din clanul său. La auzul acestora, ceilalţi membri ai "bulei de aier" s-au făcut verzi, apoi roşii la faţă. Treptat-treptat, la sfat au început să vină şi membrii celui de-al patrulea clan, care, împreună cu iniţiatorii, l-au ostracizat pe unul, apoi pe altul şi "bula de aier" s-a spart.
Şi când aceasta s-a spart, aerul nu s-a împuţit atât de tare, încât să fi poluat viaţa oamenilor. Şi s-a dovedit că nici situaţia cu trocul nu i-a afectat pe majoritatea membrilor tribului. Dar ce folos? Acum toţi vor trebui să respire nu aier, ci naiba ştie ce toxine.
Inspiraţie plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu