Profil

Fotografia mea
las descrierea mea la discreţia altora.

sâmbătă, 31 martie 2012

(VIDEO) Polemici despre Unire şi apartenenţă etnică la Publika Tv

 Dragi prieteni, am postat anterior un material video al emisiunii "Publika Report" din 25.03.2012, la care am avut ocazia să particip, dar din motive tehnice aceasta nu s-a încărcat pe blog, motiv pentru care, cu scuzele de rigoare, propun atenţiei dvs. emisiunea în cauză:

vineri, 23 martie 2012

Stepaniuc se teme de "istoria românilor" ca dracul de tămâie


Cu tovarăşul Stepaniuc am avut ocazia să polemizez în primăvara anului 2008, în cadrul unei Conferinţe republicane a liceenilor “Spre Viitor” (ce denumire de sorginte sovietică!), când dânsul a făcut parte din juriul care aprecia lucrările cu caracter istoric prezentate de către elevi. Nu mai are rost să insist asupra dilentantismului cu care acest istoric aborda subiectele puse în discuţie şi nici măcar nu se merită menţionarea aberaţiilor cu care îi apostrofa pe  tineri.
La Ivancea, raionul Orhei, tot în acel “an (electoral) al tinerilor, s-a desfăşurat Olimpiada Republicană la Istorie, la finele căreia tovarăşul Stepaniuc l-a felicitat pe tânărul Artemis pentru performanţa obţinută, menţionând că numele acestuia provine de la un zeu “francez”. Prin urmare, cunoştinţele profunde ale distinsului tovărăş în domeniul istoric depăşesc capacităţile mele de a le descrie fără a pufni în râs. Totodată, îmi amintesc că pe eleva Speranţa a întrebat-o dacă nu cumva numele acesteia este, de fapt, Nadejda. Mare i-a fost mirarea când a primit un răspuns franc: “nu”.
Cetăţeanul Stepaniuc este un exemplu elecvent a ceea ce înseamnă homo sovieticus. Încătuşat într-o lume în care marxism-leninismul este Biblia, URSS este raiul, iar Republica Moldova e lacrima lui Dumnezeu, acest individ se simte ameninţat de “istoria românilor”: http://vox.publika.md/politica/%E2%80%9Eistoria-romanilor-pregateste-lichidarea-statului-republica-moldova-197471.html 
În mizeria de articol publicată cu câteva minute în urmă, insul afirmă că “disciplina „Istoria românilor” este “o concepţie etnocratică şi naţionalistă”. De când o disciplină poate fi concepţie? Toate disciplinile sunt predate în baza unei concepţii educaţionale, dar niciun obiect de studiu nu constituie un concept în sine.
Acelaşi tovarăş consideră că “societatea moldovenească a fost divizată primejdios încă două decenii în urmă”. Altfel spus, dânsul inoculează ideea că dezmembrarea Uniunii sovietice a însemnat, de fapt, divizarea societăţii moldoveneşti. Prin urmare, “moldoveni” sunt şi ruşii, şi ucrainienii, şi balticii, şi inguşii, şi bieloruşii, şi uzbecii ş.a. Oare ce părere au despre asta minorităţile naţionale din R. Moldova? Sunt reprezentanţii acestora dispuşi să se considere moldoveni?
O altă perlă o reprezintă afirmaţia cum că “cea mai mare parte a moldovenilor şi minorităţilor etnice din Republica Moldova nu acceptă românizarea abuzivă promovată de sistemul de învăţămînt în ţară”.  Adică atunci când profesorul spune că Eminescu se considera român (suntem români şi punctum), cu toate că (sau datorită faptului că) s-a născut în regiunea istorică a Moldovei, este “românizare abuzivă”? În acest caz, distinsul istoric ar trebui să se liniştească: se va simţi abuzat atâta timp cât moldovenii nu vor uita ce limbă vorbesc şi nu vor uita de predecesorii lor.
Tovarăşul, în mod repetat, se erijează în postura de sociolog, considerând că cel care se identifică drept moldovean este altceva decât un român care s-a născut în Moldova. Adoptând în continuare tactica politrucilor din perioada sovietică, prin lansarea unor pseudo-probleme de ordin identitar, Stepaniuc toarnă apă la moara celor care au încercat să inventeze o nouă limbă şi o nouă naţiune. Îi dorim cale bătută în acest proiect himeric şi depăşit.
O altă divagaţie se perindă în discursul său partiinic, atunci când afirmă că: “Republica Moldova este un stat moldovenesc, deoarece peste 500 ani a făcut parte din Ţara Moldovei şi doar 22 ani – din România. Identitatea naţional-statală moldovenească a fost formată nu de Stalin, ci în Ţara Moldovei  (Moldova istorică) – stat recunoscut şi respectat în Europa în Evul Mediu şi epoca modernă”. Cu alte cuvinte, individul respectiv nu are habar de istorie sau pur şi simplu s-a îndoctrinat orbeşte în metehnele politicului şi refuză ostentativ să recunoască faptul că România s-a format (inclusiv sau în principal) datorită Moldovei (ceea ce a rămas din ea după rapturile din 1775 şi 1812) şi graţie moldovenilor Alecsandri, Kogălniceanu, Al. Ioan-Cuza, Anastasie Panu etc. De asemenea, Ţara Moldovei a fost un stat medieval, la fel ca şi Regatul lui Carol cel Mare, or asta nu înseamnă că “identitatea naţional-statală” a francezilor se trage de atunci. Când vorbim despre naţiuni, vorbim despre secolele XVIII-XIX, nu despre evul mediu, atunci când conducătorul statului întruchipa statul în sine (să ne reaminitim că Moldova a fost numită şi “Bodgania”)
În cadrul emisiunii “Ţara lui Dogaru”, din 19.03.2012, difuzată la Publika Tv: http://www.publika.md/emisiuni/–ara-lui-dogaru_391.html , la min. 11:50 din înregistrare se poate observa o altă stupiditate în discursul tovarăşului: “istoria R.Moldova din cele mai vechi timpuri”. În cazul unor asemenea gafe nici nu ai ce comenta. Sper doar ca realizatorul emisiunii să se gândească la reprofilarea ei în cazul în care îl vor mai invita pe tovarăş. Nu de alta, dar e de râsul curcilor.
În fine, am avut o poziţie nu tocmai prielnică faţă de modificarea denumirii disciplinii de “istorie” (a se vedea: http://voxreport.unimedia.md/2011/12/21/good-bye-istoria-romanilor), dar consider că atâta timp cât conţinutul va rămâne neschimbat, adică se vor perpetua profesionalismul şi responsabilitatea în procesul elaborării manualelor de istorie a românilor şi universală, avem şansa educării unor generaţii inteligente, capabile să analizeze obiectiv şi critic evenimentele şi fenomenele care s-au produs sau se produc.
Totodată, dacă tovarăşul Stepaniuc ar fi avut puţină decenţă ar fi prezentat pur şi simplu Recomandarea Consiliului Europei: http://www.coe.int/t/dg4/education/historyteaching/Source/Results/AdoptedTexts/Rec(2001)15_ro.pdf , fără a-şi înşira speculaţiile nefondate, accentuând faptul că aceasta este o RECOMANDARE şi că în anexă se menţionează că “predarea istoriei trebuie să fie bazată pe afirmarea identităţii naţionale”, fără a mai elucubra în privinţa a ceea ce dânsul crede că este “identitate naţională”.
P.S: Vă propun atenţiei o analiză interesantă care explică de ce istoricului Stepaniuc nu i s-a retras titlul de “doctor în istorie”: http://www.cnaa.md/news/2011/22042011/ 

sâmbătă, 17 martie 2012

Nuntă în Basarabia (şi înmormântare în RSSM)


Neamului nostru îi place să facă din orice scârbă o înmormântare, iar din orice bucurie - o nuntă.
Neamul nostru este pe cât de răbdător, pe atât de exasperat.
Neamul nostru poate fi pe cât de unit, pe atât de dezbinat.

În această zi de martie, s-a produs un eveniment necesar şi destul de birocratic pentru orice stat de drept şi pretins democratic. A fost ales preşedintele republicii de către parlamentari, conform legii supreme. Nimic mai mult.
Altceva este că la noi la un colţ de masă se râde şi la altul se plânge.
Altceva este că nu se putea fără puţină melodramă, ca într-o telenovelă neinspirată şi mult prea îndelungată ( în cazul nostru, aproape 3 ani).

Vova zice că Igor este Iuda. Ţin să-i dau dreptate. Pentru Vova, Igor nu poate fi decât un trădător. L-a crescut la sân şi acum puiul de şarpe l-a umplut de venin. Numai că şi Iura, cel care se căţăra în copaci, culege roadele oprobriului şi a devenit Iuda pentru mulţi români basarabeni. Şi doar din acest considerent nu-mi pare rău că Vova simte ce-am simţit şi noi.
Protestul comuniştilor (intitulat Congres Civic) mi s-a părut anost. Lipsit de originalitate din două considerente:
a) traseul Academia de Ştiinţe - PMAN este copy-paste de la CACD (sau poate i-a fost "împrumutat" o scurtă perioadă lui Iura) şi
b) similar cu modalitatea de alegere din Sparta (în cadrul adunării poporului apella), adică prin strigăte, şi nu prin argumente.

Cei 3 crai de la răsărit (+ preşedintele ales) au vorbit la megafon, în timp ce mulţimea îi ovaţiona. Oarecum arhaic acest mijloc de amplificare, dar cu o conotaţie simbolică deosebită. Un preşedinte să vorbească la megafon e întrucâtva asemănător cu un împărat care vorbeşte pentru prima dată la radio (cazul Japoniei din 1945, deşi nu e cea mai potrivită comparaţie). Nemaivorbind că doar prin megafoane am fost auziţi în acei 8 ani de guvernare comunistă.

În fine, o bucurie nedisimulată se întrevede prin faptul că formaţiunea comunistă a fost îngenunchiată. Nu prea văd ce am câştigat prin alegerea domnului Timofti, dar văd că opoziţia a pierdut. Şi întrucât ne dorim dintotdeauna "să moară capra vecinului", putem să ne considerăm oameni "fericiţi".
Cred că e din ce în mai evident că trăim în lumi paralele. Adică avem 2 Mitropolii, 2 Uniuni ale Scriitorilor, 2 "autorităţi" într-un stat (mă refer la cea legitimă de la Chişinău şi cea neligitimă de la Tiraspol), iar acum avem şi 2 percepţii diferite a evenimentelor de astăzi. Altfel spus, în Republica Moldova anului 2012, pentru unii, alegerea preşedintelui, este asemenea unei nunţi basarabene, pentru alţii - aidoma unei înmormântări sovietice (cazul morţii lui Stalin fiind elocvent).
Şi utilizând un eufemism dintr-o scenă a formidabilului film regizat de Nap Toader - "Nuntă în Basarabia", consider că atunci când ni se spune că suntem "oiţe", noi înţelegem că suntem "oi". Sper că am fost înţeles corect.
P.S. Atât unii (simpatizanţii AIE), cât şi alţii (protestatarii PCRM), au declarat că victoria este / va fi de partea lor. Vom trăi şi vom vedea cine a avut dreptate.

luni, 12 martie 2012

Eurovision. Preşedinte. Sexy

  Primo.
  Eurovision la Moldova 1. Ai noştri au încercat să-i imite pe cei din Occident, dar nu prea le-a reuşit. Sandu Grecu e nemulţumit de "nacialnişii" (adică şefii) de la Eurovision (http://sandugrecu.blogspot.com/2012/03/nacialnisii-de-la-eurovision-au-decis.html). Eu cred că şi "nacialnişii" îs nemulţumiţi. Prea mulţi bani investiţi, prea mult zgomot şi puţină muzică.
  Andrei Fornea zice că învingătorul concursului e "un profitor nesimţit" (http://andreifornea.com/?p=5990). S-ar putea să fie. Dar cine dintre cei care obţin locul 1 la un asemenea concurs nu este profitor? Adică nu profită de faptul că a învins şi refuză să participe la competiţia inter-statală. De ce îi zic doar "competiţie inter-statală"? Deoarece demult nu mai este un concurs european. Din păcate.
  Şi pentru ca imitaţia să fie completă, televiziunea publică a făcut dezbateri la final (http://trm.md/ro/moldova1/eurovision-2012-dezbateri/). Bine că erau la o oră târzie. Avem certitudinea că unii dintre acei copii care participă la o emisiune moderată de Adrian Ursu în fiecare duminică nu i-au văzut adevărata faţă.
  Nata Albot a fost darnică la note (http://nataalbot.md/2012/03/11/eurovision-live-update/). Mi-a plăcut cum i-a apreciat pe unii interpreţi. Am crezut că ei chiar evoluează (fără ca să se observe vreo evoluţie).
  Ce să-i faci, prea mult "euro" şi prea puţin "vision". Poate la anu'.

  Secundo.
  Colea este candidat. Eu mă bucur pentru Colea. La ai lui 6o şi ceva de ani, zice că mai poate. Şi vrea să poată pentru toţi.
  Cică-i jurist. Aicea n-a fost greu, la noi fiecare al treilea e jurist. Cică are trei feciori. Ştiu la ce vă gândiţi: precis că cel puţin unul dintre ei a învăţat / învaţă la drept.
  Mihai spune că ni l-a trimis Dumnezeu. O fi adevărat, dar le-a luat cam mult până să-l găsească. Şi era chiar sub nasul lor. Să mai zici că politică nu-i ca dragostea - oarbă.
  Păcat că au lăsat bacalu gol. Poate la celălalt 8 martie.

  Tertio.
  N-avem gaz, n-avem petrol, n-am industrie, dar avem femei. Li se spune sexy, mai nou. Înainte erau atrăgătoare, seducătoare, fermecătoare, frumoase (ăsta chiar îi arhaism). Acum sunt săxi.
  Cică Nataşa n-o participat la ieurovizion, pentru că trebuia să participe la un alt concurs. Adică ea după profesie este interpretă. Dar cântăreţele de la noi nu prea participă la concursuri de muzică şi nici nu prea au concerte. Dânsele au alte preocupări: http://apropomagazin.md/2012/03/10/natalia-gordienco-cea-mai-sexy-femeie-din-r-moldova/
  Cum-necum, dar Nataşa îi maladeaţă. Măcar bine că participă la alt concurs, care de ceva vreme tot fiecare an se desfăşoară:

Joaca de-a Unirea

 Trăim într-o lume a josniciei. Nu doar pentru că fiecărui individ nemulţumit îi vine greu să se exprime fără de cuvântul "JOS" pus dinaintea oricărei fraze, ci şi pentru că am ajuns să ne înjosim fraţi între fraţi.
 Suntem un popor în care delaţiunile, trădările şi fratricidul nu au lipsit de-a lungul istoriei. Proverbul "să moară capra vecinului" era murmurat pe buzele celor care îşi denunţau consătenii, prietenii, rudele la securitate (NKVD, KGB ş.a.). Balada "Mioriţa" sau "Baltagul" lui Sadoveanu sunt opere mereu actuale mentalităţii româneşti. Şi asta nu pentru că am rămas doar mioritici, dar şi invidioşi. Amintiţi-vă de scurta (sau, mai degrabă, de prescurtata) domnie a lui Mihai Viteazul.
 Aşa o fi dat de la Dumnezeu: să ne urîm aproapele şi să ne iubim torţionarii. Să trăim pe o "gură de rai" pe care să n-o putem împărţi. Să dăm drumul la cuţit în spate în loc să punem pe masă bucate.
 Nu am o explicaţie psihologică pentru acest fenomen. Nu am nici măcar o scuză.
 Însă, îmi dă speranţe convingerea că putem învăţa din greşelile semenilor.
*
 Recunosc, mă aflu într-o poziţie ingrată. Asta deoarece voi vorbi în continuare despre nişte prieteni, care au intrat într-o dispută. Şi pentru că un adevărat prieten spune lucrurilor pe nume, iar subiectul este unul sensibil, voi încerca să fiu cât mai explicit, dar şi succint.
 Dan Nicu, pe care-l cunosc de la cenaclul revistei "Clipa" şi pe care îl consider un amic de nădejde, fiindu-mi şi consătean, a postat următorul articol: http://vox.publika.md/social/cand-unionismul-doare%E2%80%A6-fapte-nu-vorbe-189441.html. Dânsul preluase, de fapt, un material publicat de Nicolae Ţibrigan pe blogul său: http://victortibrigan.wordpress.com/2012/03/09/cand-unionismul-doare-fapte-nu-vorbe/.
 Pe băiatul acesta, Nicolae, nu-l cunosc. Dar faptul că textul a fost publicat pe 9 martie, deşi se face referire la evenimentele din 7 februarie, cu aşa-zisele probe prezentate, datând de pe 08.02.2012, îmi dă de gândit. Nu pun la îndoială veridicitatea celor enunţate de Nicolae, pentru că nu mă pot pronunţa, nefiind cel care documentează cazul. În schimb, detaliul cu privire la decalajul de timp mi se pare semnificativ. Adică ce l-o fi determinat pe Nicolae să se autovictimizeze pe blog, la o lună de la ceea ce dânsul afirmă că s-a întâmplat? Poate a expirat perioada de atragere la răspundere penală a suspecţilor, nefiind identificaţi martori şi probe concludente sau poate pentru că se apropie data de 27 martie? Las răspunsurile la discreţia dvs.
 În continuare, un alt amic, Tudor Cojocariu, s-a implicat în acest joc murdar: http://www.tudorcojocariu.eu/2012/03/10/despre-false-probleme-de-ce-l-a-batut-g-simion-pe-n-tibrigan/#more-3370. În textul postat de Tudor, observ o disconcordanţă. Pe de o parte, toată povestea este o "falsă problemă" (după cum reiese din titlu), iar pe de altă parte, este "un atentat grav împotriva democraţiei, a libertăţilor fundamentale ale omului". Tot la Tudor am găsit şi link-ul la articolul din data de 10 februarie al lui Nicolae: http://victortibrigan.wordpress.com/2012/02/10/doamne-iarta-i-ca-nu-stiu-ce-fac/. Acesta din urmă este unul laconic, dar şi mai cumpătat. Adică nu spală rufele în public.
 Pe blogul celui vizat de către Tudor, ca fiind unul dintre agresori, nu am găsit nicio referire la cele incriminate: http://georgesimion.wordpress.com/. De altfel, pe George Simion îl cunosc nu atît de bine, dar am avut ocazia atât să critic unele campanii iniţiate cu contribuţia acestuia: http://mischescu.blogspot.com/2011/09/inactiunea-2012.html, cât şi să particip la câteva evenimente organizate de el:
 În apărarea acestuia, am văzut următorul text: http://www.vremunirea.ro/2012/03/doar-tradatorii-il-critica-pe-george-simion/. Din start, nu sunt de acord că George este o persoană infailibilă. Adică de ce doar trădătorii "au dreptul" să-l critice? Ba dimpotrivă, cu cât o persoană este mai criticată, cu atât mai credibilă mi se pare. Şi aici parcă se confirmă cele spuse de Tudor: există "indivizi care îşi arogă titlul de unici şi singuri unionişti". Or, asta este condamnabil în cazul în care se adevereşte.
*
 În fine, ceea ce m-a frapat şi m-a indignat cel mai mult vizează modul în care prietenii mei ating subiectul unirii. Mi-e silă de faptul că dezideratul naţional este ştirbit. Mă doare că n-avem suficientă cumpătare.
 De ce s-a dus Nicolae la sediul Asociaţiei 21 decembrie? Pentru că a fost "convocat" (aşa cum s-a exprimat chiar dânsul)? Dacă a luat bătaie într-un mod huliganic, de ce nu a lăsat justiţia să ancheteze acest caz până la capăt? Sau de ce nu a soluţionat problema bărbăteşte? Cui îi prind bine aceste fraze patetice: "când unionismul doare"? Să înţelegem că era suficientă o bătaie pentru ca Nicolae să se dezică de idealul unitar? Adică tot ce trebuie să facă duşmanii noştri este să ne ia la batăie şi uităm de toate?
 Dan, Tudor, nu cred că i-aţi făcut o favoare lui Nicolae, cu atât mai puţin - cauzei naţionale. Ba dimpotrivă, v-aţi implicat într-o situţie despre care sunt sigur că nu cunoaşteţi toate amănuntele. Şi, în plus, aţi mediatizat-o, deşi ştiaţi prea bine că există oportunişti moldovenişti dornici de a ponegri ideea unirii: http://vox.publika.md/politica/incredibil-%E2%80%9Emame-de-bataie-aplicata-unui-%E2%80%9Emoldovean-imputit-cum-l-a-alintat-in-timp-ce-l-lovea-simion-pe-tibrigan-189331.html
 George, cred că trebuie să intervii cu expunerea versiunii tale faţă de acuzaţiile care ţi s-au adus. Nu de alta, dar numai dictatorii au "privilegiul" de a neglija acuzaţiile aduse.
*
 Fraţilor, să lăsăm deoparte teoriile conspiraţioniste cu privire la securişti infiltraţi în rândurile tinerilor promotori ai unionismului. Să fim serioşi: noi nici nu ştim ce înseamnă Securitatea şi suntem prea transparenţi şi previzibili.
 Gândiţi-vă la Generaţia Unirii. Chibzuiţi şi întrebaţi-vă ce-ar fi fost dacă Inculeţ s-ar fi certa cu Halippa în halul în care aţi făcut-o voi. Nu încercaţi să faceţi din calitatea de român o "profesie". Învăţaţi din exemplul Bisericii Ortodoxe cum se aplanează conflictele interne. Cu mult tact, smerenie şi iertare. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit: dacă George a şi comis ceea ce i se incriminează, dânsul nu merită nici gaura din drapelul Revoluţiei din 1989. Dar dacă voi, Dan şi Tudor, aţi greşit în a acuza un om nevinovat?
 Rămân la convingerea că nu poţi fi un român adevărat dacă nu eşti om cumpătat.

luni, 5 martie 2012

Put in the Putin software

 Medvedev este dezinstalat.
 Programul Putin se reinstalează. A reuşit să neutralizeze toţi viruşii. Şi-a defragmentat opoziţia.
 Putin este un software potrivit pentru un soft-power nereuşit.
 Cu un asemenea program deschizi orice fereastră de la Kremlin.
 O mai mare solicitare nu s-a văzut de la Windows încoace: se poate copia în fiecare instituţie din Federaţia Rusă, dar şi în orice cabinet birocratic al lumii; se poate arhiva într-o aplicaţie denumită "Medvedev" (preferabil, de unică folosinţă); poate fi uşor utilizat atât de tinerele adolescente care încă nu au mai făcut-o niciodată:
cît şi de bătrânele care au iubit maşina de cusut Brejnev:
 Acest software nu are perioadă de valabilitate. Este garantat că nu ai nicio garanţie pentru utilizarea acestuia. Dacă te plictiseşti de el, înseamnă că te-ai plictisit de viaţă.
 Există un singur grup de hackeri ceceni care vor să-l dezinstaleze şi mai mulţi giganţi care vor să-l corupă. Dar acei magnaţi s-au răzgândit şi investesc în cluburi sportive şi în creşterea bananelor pe insula Britanică.
 Dispozitivul care găzduieşte softul emană gaz prin ventilator şi permite regenerarea acestuia. Gazul periodic se scumpeşte, în dependenţă de variaţiile tensiunii geopolitice.
 Programul se supraîncarcă uneori din cauza mai multor operaţiuni efectuate în compartimentul Moscova. Majoritatea acestora sunt preluate din alte programe şi răspund la comenzi adresate numai în limba kârgîză, uzbecă, kazahă etc.
 Rebrandingul software-lui Putin a fost realizat aseară. S-au scurs lacrimi de bucurie, s-au recitat versuri din Esenin şi s-a blocat sistemul pentru următorii 12 ani. Logging off...