"Varianta zero" = zero şanse

Dacă atunci când era prim-ministru, domnul Filat vorbea şi acţiona mai mult ca un lider de partid sau ca un pretins lider al alianţei, acum când deţine doar funcţia de preşedinte al PLDM vorbeşte şi acţionează ca un pretins prim-ministru (a se vedea acest reportaj: http://www.inprofunzime.md/stiri/politic/cine-e-premierul-filat-l-a-insotit-pe-leanca-si-la-arborarea-drapelului.html?).

Atât la un post privat, cât şi la televiziunea publică, Vlad Filat a afirmat, cu referire la Hotărârea Curţii Constituţionale din 22.04.2013, următoarele:

"Aceasta n-a fost o lovitură împotriva lui Vlad Filat, aceasta a fost o lovitură împotriva Republicii Moldova" (min. 03:15 - 03:20 http://tv7.md/ro/shows/video?id=26020)

"Iar această decizie - revenind la decizia Curţii Constituţionale - vreau să vă spun, dacă cineva consideră că această decizie a fost o lovitură împotriva lui Vlad Filat, greşesc amarnic. Aceasta este o lovitură directă împotriva Republicii Moldova" (min. 09:42 - 09:57 http://trm.md/ro/buna-seara/buna-seara-din-26-aprilie-2013/)

Cu alte cuvinte, o persoană demisă din funcţia de prim-ministru, care ulterior a fost pusă în imposibilitatea de a fi desemnat în calitate de canditat la această funcţie, pentru un mandat consecutiv, pe motiv că a fost demis în urma unei Hotărâri de Parlament (bazate pe moţiunea de cenzură), în care sunt evocate suspiciunile de corupţie şi alte fapte conexe, continuă să se considere în funcţie de demnitar de stat.
Percepţia că Hotărârea Curţii Constituţionale din 22.04.2013 constituie o lovitură la adresa R. Moldova are drept scop culpabilizarea şi discreditarea instanţei de drept constituţional. Într-un fel anume, se inoculează ideea că "dacă spui Vlad Filat, spui R. Moldova şi dacă spui R. Moldova spui Vlad Filat". Situaţia îmi pare oarecum similară triumviratelor din perioada Romei Antice, sper doar ca deznodământul să nu fie acelaşi. Nu poate fi învinuită o instituţie de stat pentru haosul creat de partide.
Este elocventă expresia: "Hoţul strigă prindeţi hoţul". Urmând această logică, cred că doar cineva care a practicat subjugarea unor instituţii ale statului poate inocula ideea că altcineva a subjugat alte instituţii ale statului. Altminteri, este de-a dreptul deplasată afirmaţia că "Acea decizie, poate a şi fost scrisă la Curte, dar ghidarea şi interesul se află în afara Curţii." (min. 02:22 - 02:32 http://tv7.md/ro/shows/video?id=26020)

O asemenea atitudine persiflatoare la adresa Curţii Constituţinoale a fost laitmotivul prestaţiei domnului Filat în cadrul emisiunilor la care s-a produs:
Vlad Filat: "- Despre cei şase, istoria urmează să se pronunţe."
Mircea Surdu: "- Dar sunt jurişti, totuşi."
Vlad Filat: "- Credeam şi eu." (11:53 - 12:00 http://trm.md/ro/buna-seara/buna-seara-din-26-aprilie-2013/).

Referitor la varianta vehiculată în presă, precum că Vladimir Voronin ar urma să devină speaker, Nicolae Timofti - preşedinte al Curţii Consituţionale şi Vlad Filat - preşedinte al R. Moldova, fostul prim-ministru a avut următoarea remarcă: "Este necesar un element important, ca Curtea Constituţională să nu aibă suspiciuni (vizavi de alegerea sa în funcţie de preşedinte al statului - n.n.)" (52:42 - 52:50 http://trm.md/ro/buna-seara/buna-seara-din-26-aprilie-2013/).

Ceea ce mi se pare relevant, este că teoria imixtiunii factorului politic în activitatea organului de jurisdicţie constituţională nu este susţinută nici măcar cel care conduce partidul "responsabil" de o asemenea bravadă:

Lorena Bogza: "- Cum unii au văzut asta o răzbunare a PLDM-ului, păi răzbunarea asta din ce cauză a fost? Tocmai din cauză că luni i s-a dat lovitura de graţie lui Vlad Filat şi unii au văzut această lovitură ca fiind orchestrată de Partidul Democrat".
Marian Lupu: "- Păi, dacă ai o asemenea poziţie, ieşi, deschis, bărbăteşte, cu probe, cu chestii şi spune: "Uite, vă învinuim de asta", dar nu stai şi taci ca ţâstarul şi vii cu nişte chestii de răzbunare" (http://www.inprofunzime.md/emisiuni/shows/in-profunzime-cu-lorena-bogza/).


Un alt aspect esenţial, pe care l-am identificat în cadrul emisiunilor dedicate acestui subiect, îl constituie predispunerea de a coabita cu PCRM. Astfel, ex-prim-ministrul a declarat:  "Da, nu va fi, în cazul în care reuşim, un AIE 3. Va fi o coaliţie de guvernare pentru R. Moldova" (03:29 - 03:35 http://trm.md/ro/buna-seara/buna-seara-din-26-aprilie-2013/). Cu alte cuvinte, dacă în 2010, Partidul Democrat era cel care cocheta cu Partidul Comuniştilor, în vederea formării unei majorităţi parlamentare, atunci astăzi liderul PLDM pare dispus să preia "ştafeta", de dragul "interesului naţional", bineînţeles.
Acest fapt reiese şi din reticenţa preşedintelui PDM, Marian Lupu, de a renegocia un nou acord de guvernare cu PLDM, care a declarat că: "Guvern doar de dragul, cu orice preţ, ca să evităm alegerile anticipate, cu un Guvern prost, ca funcţionare, cu oameni urâţi, incompetenţi, compromişi, categoric NU" (http://www.inprofunzime.md/emisiuni/shows/in-profunzime-cu-lorena-bogza/)

Sigur, niciun partid din fosta AIE nu doreşte să-şi asume declanşarea alegerilor anticipate, dar asta nu înseamnă că liderii lor nu sunt măguliţi de o asemenea opţiune (mai că anume în urma unor asemenea alegeri, ei au ajuns la guvernare). Este mult prea tentantă lupta electorală, decât tatonările din viaţa politică de zi cu zi. Dar acest vis ademenitor pare a fi spulberat de exasperarea societăţii, fapt ce a condiţionat  declanşarea competiţiei pentru ademenirea PCRM în preluarea actului guvernării, cu scopul de a mai avea pe cine compromite, dar şi de a demonstra "flexibilitate", în conformitate cu "interesul naţional", bineînţeles. Ceea ce nu înţeleg liderii fostei alianţe este că PCRM are agenda sa proprie, iar orice tratative cu acesta nu fac decât să-i motiveze pe comunişti în a aplica, în continuare, tactica "divide et impera".

Unul dintre puţinii oameni cu discernământ, pe care i-am auzit comentând situaţia politică din R. Moldova este domnul Mircea Druc. În cadrul unei emisiuni a unui post de televiziune din România, domnia sa a menţionat că la est de Prut există 4 grupări: gruparea Voronin, gruparea Filat, gruparea Plahotniuc, gruparea Stati. Şi toate acestea au următorul obiectiv: "destabilizare. Orice ai putea face, dar la Chişinău să nu fie stabilitate (...) Stabilitatea nu poate fi menţinută fiindcă nu coincide interesului celor patru sau cinci clanuri, patru sau cinci grupări de interese (...)" (06:53 - 08:08 http://www.digi24.ro/stire/Mircea-Druc-Iurie-Leanca-va-ramane-premier-Filat-ii-va-spune-ce-trebuie-sa-faca_99380).

Finalmente, revenind la titlul articolului, accentuez că ipoteza unei "variante zero" este ireală, în condiţiile actuale, întrucât singura variantă zero veritabilă sunt alegerile parlamentare anticipate. Doar acestea îi vor pune pe picior de egalitate pe liderii celor trei partide din fosta AIE, însă vor confirma decalajul dintre trei forţe democratice fratricide şi formaţiunea rigidă, dar consolidată, a comuniştilor. Din păcate, însă, rezultatele benefice ale guvernării au fost iremediabil compromise de luptele din culise, dar şi de cele făţişe. Cu alte cuvinte, ne aşteaptă o vară fierbinte.

Demitizarea incompatibilităţii lui Filat cu funcţia de prim-ministru

• Lui Vlad Filat nu i s-a respectat prezumţia nevinovăţiei

Dreptul la prezumţia nevinovăţiei, prevăzut în articolul 21 din Constituţie, i-a fost asigurat domnului Filat prin faptul că nu a fost condamnat pentru existenţa suspiciunilor de comitere a unor acte de corupţie, trafic de influenţă şi abuz de putere. Mai mult ca atât, cetăţeanul Vlad Filat este egal în faţa legii şi a autorităţilor publice cu toţi ceilalţi cetăţeni ai RM, conform art. 16, al. (2) din Constituţie. Cu toate acestea, însă, atunci când a deţinut funcţia publică de conducere (cea de prim-ministru), domnul Filat era obligat să dezmintă, să combată sau să infirme măcar orice suspiciune cu privire la presupusele acte de corupţie şi alte fapte conexe. Asta pentru că dumnealui a primit votul de încredere al Parlamentului, organul reprezentativ suprem al poporului R. Moldova (conform art. 60, al. (1) din Constituţie), atât pentru sine, cât şi pentru echipa guvernamentală pe care a selectat-o. Astfel, răspunderea colectivă a Guvernului în faţa Parlamentului nu-l disculpă pe primul ministru de răspunderea personală în faţa aceluiaşi organ legislativ şi reprezentativ al statului, căci odată cu demiterea prim-ministrului, întregul Guvern este demis (art. 101, al. (3) din Constituţie).

Aşadar, întrucât domnul Filat NU a fost condamnat la ispăşirea unei pedepse, iar Hotărârea Curţii Constituţionale din 22.04.2013 nu este un verdict în cadrul unui proces penal; în timpul mandatului, dumnealui NU a purces la iniţierea unor remanieri guvernamentale (art. 98, al. (6) din Constituţie), care ar fi eliminat, în linii majore, suspiciunile de complicitate, dacă nu chiar de comitere a unor acte de corupţie şi alte fapte conexe; NU a dezminţit acuzaţiile de corupţie, trafic de influenţă şi abuz de putere, lansate în presă sau venite din partea societăţii civile la adresa membrilor Cabinetului de Miniştri; NU a convins reprezentanţii poporului în timpul dezbaterii moţiunii de cenzură că este persoana care luptă pentru a combate corupţia, traficul de influenţă şi alte infracţiuni, mai ales că acest Guvern şi-a asumat responsabilitatea implimentării Programului de Guvernare şi a multiplelor Acorduri internaţioale, în care se precizează că lupta cu corupţia constituie una dintre priorităţile R. Moldova; NU este singurul cetăţean al R. Moldova care poate fi ales în funcţia de prim-ministru; NU a deţinut o funcţie inamovibilă etc., prezumţia nevinovăţiei nu a constituit obiectul sesizării şi nu a fost încălcată. Un prim-ministru, care a condus un Guvern demis în urma votului de neîncredere al Parlamentului (organul reprezentativ al poporului) pentru suspiciuni (necontestate încă) de corupţie, fiind repetat înaintat la aceeaşi funcţie de demnitate publică (în urma unor negocieri oculte), NU poate fi prezumat ca fiind nevinovat din punct de vedere politico-juridic, pentru că acest fapt atentează la statul de drept. 

• Lui Vlad Filat i s-a încălcat dreptul de a fi ales

Cetăţeanul Vlad Filat a fost ales în calitate de deputat în Parlamentul RM, după ce a candidat în campania electorală pe lista PLDM, devenit partid cu fracţiune parlamentară încă din 2009. Cetăţeanul Filat, de bună voie şi nesilit de nimeni, a renunţat la mandatul de deputat pentru a fi investit în funcţia de prim-ministru. Cetăţeanul Filat, fiind ales de mai multe ori în funcţia de deputat, după care de două ori în cea de prim-ministru, este unul dintre puţinii cetăţeni ai RM care a beneficiat din plin de prevederile art. 38, al. (3) din Constituţie. Tentativa de victimizare nu are temei, întrucât domnului Filat nu i s-a îngrădit dreptul de a fi ales în viitorul Legislativ. Ceea ce a fost perceput ca "restricţie" a dreptului de a fi ales este incompatibilitatea politico-morală şi juridică a cetăţeanului Filat de a fi înaintat în calitate de candidat la o nouă funcţie de prim-ministru, după ce Guvernul pe care l-a condus a fost demis în baza moţiunii de cenzură. Or, dacă "restricţia" respectivă a fost necesară pentru ca cetăţenilor R. Moldova să le fie garantată existenţa statului de drept, precum şi ca responsabilizarea demnitarilor de stat să se producă, atunci aceasta este întemeiată.
Într-o altă legislatură, PLDM poate să-l propună pe domnul Filat la funcţia de prim-ministru, cu condiţia ca această candidatură să fie înaintată de Preşedintele R. Moldova şi să aibă susţinerea majorităţii parlamentare.

• Doar Vlad Filat putea (şi poate) fi înaintat la funcţia de prim-ministru

Domnul Filat nu este singurul cetăţean al R. Moldova care are dreptul de a fi ales, iar R. Moldova nu este (sau nu mai este) feuda unui lider de partid. Condiţionarea impusă de PLDM celorlalte partide din fosta coaliţie de guvernare, conform căreia Vlad Filat era unicul candidat la funcţia de prim-ministru, nu poate fi valabilă şi pentru cetăţenii R. Moldova. NU poate un partid să şantajeze un popor. NU poate o funcţie de demnitate publică să-i fie rezervată exclusiv unui om.
Cetăţeanul Filat nu s-a născut prim-ministru. Cetăţeanul Filat a primit (ultima dată în 2010) votul de încredere al unei părţi din populaţia R. Moldova, motiv pentru care a ajuns deputat, dar a pierdul votul de încredere al Parlamentului în calitate de prim-ministru la data de 5 martie a.c. Ce drept moral poate avea o persoană, demisă pentru suspiciuni de infracţiuni grave, să deţină interimatul acelei funcţii din care a fost demis şi, eventual, să pretindă a fi repus în funcţie? Imaginaţi-vă că aţi fost angajat ca manager executiv al unei întreprinderi, iar pentru acuzaţii de complicitate sau chiar de comitere a unor infracţiuni aţi fost demis de către Consiliul de Adminstrare, care imediat după ce v-a confirmat demiterea, vă permite să deţineţi interimatul, ba chiar vă înaintează în aceeaşi funcţie. Pe lângă faptul că în viaţa de zi cu zi această situaţie pare absurdă, ea este pernicioasă statului de drept.

• Care este legătura dintre statul de drept şi incompatibilitatea lui Filat cu funcţia de prim-ministru?

Întâi de toate, în Hotărârea Curţii Constituţionale nu este indicat expres numele domnului Filat, făcându-se referire doar la funcţia de prim-ministru. Or, în cele sus-menţionate, am încercat să accentuez că nimeni nu se naşte în funcţie de conducere, dar cel care urmează să o deţină are obligaţia de a se supune legislaţiei. Având în vedere că pentru mulţi noţiunea "stat de drept" este similară sintagmei "principii şi valori", adică li se pare ambiguă şi trebuie tratată în derâdere, voi preciza că un stat de drept este acel stat în care există şi funcţionează supremaţia legii, în scopul prezervării drepturilor şi libertăţilor omului.

Prin urmare, într-un stat de drept, un prim-ministru nu poate face abstracţie de acuzaţiile de corupţie, trafic de influenţă şi abuz în serviciu aduse la adresa Cabinetului de Miniştri pe care-l conduce. Într-un stat de drept, atunci când este discutată moţiunea de cenzură în privinţa unui Guvern susceptibil de corupţie, prim-ministrul nu trebuie să vină în Parlament pentru o vizită de curtoazie şi să vorbească de parcă ar fi la o conferinţă. Într-un stat de drept, nu în baza acordurilor dintre partide trebuie să se guverneze, ci în baza unui program de guvernare. Într-un stat de drept, un prim-ministru nu trebuie să se ocupe de declanşarea crizelor, ci de soluţionarea lor etc.

• Creează Hotărârea Curţii Constituţionale din 22.04.2013 un precedent?

Da, dar un precedent benefic. Această Hotărâre demonstrează că:

1. Textul Constituţiei trebuie citit integral, de la Preambul şi până la semnătură. 
2. Hotărârea este un semnal clar că organul ce realizează jurisdicţia constituţională este independent faţă de puterile legislativă, executivă şi judecătoarescă.
3. Hotărârea, care pe mulţi i-a şocat, pe alţii i-a isterizat, a constituit o "foaie de turnesol" a existenţei principiului statului de drept în R. Moldova.

Demitizarea scindării din PL

Întâi de toate, precizez că nu am fost şi nu sunt membru al vreunui partid politic. Fapt pe care-l consider o realizare personală, în condiţiile în care, în R.Moldova, unde-s 2 moldoveni, acolo-s 3 partide.

***

Ca orice fenomen social-politic, recentele evenimente au gradul lor de mistificare.

Să încercăm o trecere în revistă "miturilor scindării", dar şi câteva explicaţii de rigoare:

• Chirtoacă urma să preia conducerea Partidului Liberal

Edilul capitalei nu este un oportunist. Să fi fost oportunist, nu revenea în R. Moldova în perioada de apogeu a guvernării comuniste. Nu s-ar fi lansat în alegerile locale pentru funcţia de primar general al mun. Chişinău. Ar fi avut parte de mai puţine surprize-surprize la Bucureşti sau în altă parte.

Totodată, este complet eronată percepţia că Dorin Chirtoacă nu va deveni niciodată preşedinte al PL atâta timp cât Mihai Ghimpu este în viaţă. Avansarea pe linie partiinică s-ar putea produce mult mai devreme decât se aşteaptă unii şi mult mai târziu decât aveau nevoie alţii. Dar cert este că domnul primar deţine, deja pentru al doilea mandat consecutiv, şefia celei mai importante unităţi teritorial-administrative, cu cele mai multe circumscripţii electorale: mun. Chişinău. Domnia sa conduce de facto partidul, încă din 2007.

• Ghimpu este vinovat de destrămarea AIE2 şi de sindarea PL

Ghimpu are partea sa de vină în multe lucruri, dar nu-i poţi imputa destrămarea AIE, din acelaşi motiv pentru care nu este vinovată victima de faptul că a fost furată. Sigur, trebuia să danseze după cum îi cântă alţii, căci dânsul e un "parvenit" în politică, nu? Doar un "neavenit" poate să revină pe eşicherul politic după cca 16 ani. Despre cine, când şi cum a denunţat acordul AIE nu merită să menţionez.

Cât priveşte disocierea celor câţiva membri de PL, Ghimpu nu este vinovat că trădarea s-a produs, ci doar că a permis ca aceasta să se producă. Nu s-a asigurat, nu a avut suficientă clarviziune, nu a selectat oameni loiali şi nu întotdeauna a promovat persoane după principiul meritocraţiei.

• Ghimpu nu este mai "patriot" decât Hadârcă et Company

Nu ştiu în ce măsură patriotismul poate fi comparat. Nu cred că s-ar putea compara, bunăoară, dragostea faţă de mamă a unei persoane cu acelaşi sentiment al altei persoane. În acest sens, însă, putem vorbi despre exteriorizarea sentimentului în cauză, despre faptele care confirmă sau infirmă existenţa sentimentului de patriotism. Nu ştiu ce ar fi făcut domnul Hadârcă în funcţia de preşedinte al Parlamentului şi în cea de preşedinte interimar al statului, în schimb cu toţii ştim ce a făcut Ghimpu: a decretat data de 28 iunie drept "Zi a ocupaţiei sovietice", a instituit Comisia pentru Studierea Regimului Totalitar Comunist, dar a şi decorat numeroase personalităţi, printre care artistul plastic Gheorghe Vrabie (design-erul stemei de stat, a leului moldovenesc etc.). Să fie puţin? Probabil. Însă PL-ul niciodată nu a deţinut puterea în stat.

Bineînţeles, domnul Hadârcă et Co. ne făceau pe toţi cetăţeni români. Sau ruşi, că nu mai ştii ce să crezi.

• Ghimpu este un om conflictual, impulsiv, uneori agresiv şi subminează ideea de integrare europeană

Liderul PL are o personalitate indezirabilă. Dar el a avut-o dintotdeauna. Omul ăsta nu s-a schimbat şi nu se va schimba niciodată, cu toate că sloganul partidului fusese "schimbarea până la capăt". Dar asta nu înseamnă că avem dreptul să-l învinovăţim că este cel care este. Bun sau rău, uns cu alifie sau plin de ranchiună, Ghimpu a fost, totuşi, ales deputat. Şi având mandatul poporului, s-a pomenit în situaţia în care nu poate să-şi îndeplinească acest mandat. A fost şi este marginalizat, defăimat, batjocorit, cu toate că a depus un efort cel puţin la fel de mare ca ceilalţi doi foşti lideri ai AIE, pentru a crea o guvernare pro-europeană.

• Ghimpu distruge partidul

S-ar putea să fie adevărat, deşi, în acest caz, cred că tactica pământului pârjolit e mai bine să o aplici tu, decât inamicul tău.

Cum nu te-ai suci, PL-ul este "copilul" lui Ghimpu. El l-a creat şi nepotul său l-a propulsat. Iar cei care vor să condamne şi să blameze relaţiile de rudenie dintre cei doi lideri, nu au decât să-şi aştepte rândul - încă nu toţi comuniştii au luat în derâdere "nepotismul". Probabil, era mai bine când tatăl conducea statul şi feciorul - afacerile.

• PL nu este un partid democratic

O să fiu laconic: Partidul Democrat este cel mai democratic partid. De PD încă nu am auzit să se disocieze vreo personalitate marcantă. Sper să nu faceţi o paralelă cu expresia antologică: "pedagogia sovietică este cea mai sovietică pedagogie".

***

În cele din urmă, consider că Ghimpu e un fel de "termometru" al clasei noastre politice, în special, şi al societăţii, în ansamblu. Iar problema sa majoră nu este în ceea ce spune şi cum spune, ci în ceea ce nu poate sau nu ştie cum să spună.

4 ani frumoşi

Cred că omul cât trăieşte, învaţă.

Cred că viaţa unui om e legată cu aţă.

Cred că trebuie să alegem bobul din neghină.

Cred că nu trebuie să plângem în surdină.

Şi da, cred că tot ce se face se face spre bine, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Am obosit să urmăresc exasperarea din ochii tinerilor, maliţiozitatea din rânjetul politicienilor şi făţărnicia celor care după război s-au făcut eroi.

Evenimentele din aprilie 2009 au fost, pentru mine, un moment de cotitură. Un fapt ireversbil, irevocabil şi iremediabil. Pe cât de mari mi-au fost iluziile, pe atât de deşarte - deziluziile:

Am sperat într-un viitor luminat. Am aşteptat o shimbare până la capăt, chiar şi până la capătul răbdării. Am visat într-o "Moldovă fără Voronin şi fără comunişti" şi ne-am trezit cu o Moldovă mafiotizată, dar fără mafioţi.

Nu am crezut în povestea de succes, pentru că poveştile sunt puerile. Am crezut şi cred într-o Moldovă de succes, în care oamenii îşi preţuiesc demnitatea mai mult decât statutul social şi contul în bancă; în care polemicile identitare sunt subiecte de bancuri, şi nu identitatea e o glumă răsuflată; în care bunăstarea colectivă este rezultatul efortului individual şi nu invers.

E uşor să te întrebi "ce-ar fi fost dacă?". E uşor să speculezi pe durerea unei generaţii rănite în amorul propriu. Dar nu vreau să aleg calea cea mai uşoară.

Nici nu îmi propun un bilanţ al actualei guvernări. Se găsesc suficienţi bufoni, atunci când regele e gol.

Vreau să vă vorbesc despre ce am realizat în aceşti 4 ani:

În anul 2010 am reuşit să plec în Statele Unite, prin programul Work and Travel, care a însemnat mai mult lucru şi mai puţine călătorii. Dar am lucrat pentru mine şi pentru familia mea. Am întâlnit greutăţi, dar am ştiut să trec peste ele. Am fost al 13-lea care a votat la Ambasada Moldovei din Washington la referendum, deşi ştiam că votul meu va fi în van. Am căzut de pe bicicletă, deşi nu am încercat să o reinventez. Am salvat şi o viaţă de la înec. Per ansamblu, am plecat cu un prieten şi am venit cu un străin, în schimb am fost primit ca străin şi am plecat ca prieten.

Întorcându-mă acasă, am pus la cale o relaţie cu o fată frumoasă. Am mai pus şi nişte kilograme în plus, datorită ei. Am făcut cursurile de ofiţer în rezervă al Armatei Naţionale, pentru că Transnistria e mult mai aproape decât România. Am absolvit o Facultate care îmi este dragă, deşi nu ştiu dacă îi mai sunt drag.

Tot în 2011 m-am angajat în poliţie, nu pentru că m-am născut poliţist, ci pentru că m-am născut. Adică trebuia să-mi câştig de existenţă şi am ales să o fac cinstit. Am văzut sistemul din interior. Am înţeles că nu tu îl schimbi, ci el te schimbă.

În 2012 am devenit cetăţean român. Pentru mine, România nu este un debuşeu, iar redobândirea cetăţeniei române nu înseamnă privilegii şi oportunităţi. Şi asta pentru că nu sunt un oportunist şi un privilegiat, ci pentru că, pur şi simplu, sunt român.

Tot anul trecut, m-am căsătorit cu aceeaşi fată frumoasă. Trăim din ce avem, dar suntem bucuroşi pentru asta, atâta timp cât ne avem unul pe altul.

În definitiv, nu vreau să-i eclipsez pe alţi norocoşi şi nici să spun că au fost cei mai frumoşi ani din viaţă, dar, cu siguranţă, nu am de ce să-i invidiez pe cei care au cules laurii evenimentelor din aprilie 2009, pentru că ei mai mult s-au certat şi mai puţin s-au împăcat, mai multe au pierdut şi mai puţine au câştigat.

La final, vă propun atenţiei următoarea secvenţă video, din 6 aprilie 2009, cu subsemnatul: