Cu tovarăşul Stepaniuc am avut ocazia să polemizez în primăvara anului 2008, în cadrul unei Conferinţe republicane a liceenilor “Spre Viitor” (ce denumire de sorginte sovietică!), când dânsul a făcut parte din juriul care aprecia lucrările cu caracter istoric prezentate de către elevi. Nu mai are rost să insist asupra dilentantismului cu care acest istoric aborda subiectele puse în discuţie şi nici măcar nu se merită menţionarea aberaţiilor cu care îi apostrofa pe tineri.
La Ivancea, raionul Orhei, tot în acel “an (electoral) al tinerilor, s-a desfăşurat Olimpiada Republicană la Istorie, la finele căreia tovarăşul Stepaniuc l-a felicitat pe tânărul Artemis pentru performanţa obţinută, menţionând că numele acestuia provine de la un zeu “francez”. Prin urmare, cunoştinţele profunde ale distinsului tovărăş în domeniul istoric depăşesc capacităţile mele de a le descrie fără a pufni în râs. Totodată, îmi amintesc că pe eleva Speranţa a întrebat-o dacă nu cumva numele acesteia este, de fapt, Nadejda. Mare i-a fost mirarea când a primit un răspuns franc: “nu”.
Cetăţeanul Stepaniuc este un exemplu elecvent a ceea ce înseamnă homo sovieticus. Încătuşat într-o lume în care marxism-leninismul este Biblia, URSS este raiul, iar Republica Moldova e lacrima lui Dumnezeu, acest individ se simte ameninţat de “istoria românilor”: http://vox.publika.md/politica/%E2%80%9Eistoria-romanilor-pregateste-lichidarea-statului-republica-moldova-197471.html
În mizeria de articol publicată cu câteva minute în urmă, insul afirmă că “disciplina „Istoria românilor” este “o concepţie etnocratică şi naţionalistă”. De când o disciplină poate fi concepţie? Toate disciplinile sunt predate în baza unei concepţii educaţionale, dar niciun obiect de studiu nu constituie un concept în sine.
Acelaşi tovarăş consideră că “societatea moldovenească a fost divizată primejdios încă două decenii în urmă”. Altfel spus, dânsul inoculează ideea că dezmembrarea Uniunii sovietice a însemnat, de fapt, divizarea societăţii moldoveneşti. Prin urmare, “moldoveni” sunt şi ruşii, şi ucrainienii, şi balticii, şi inguşii, şi bieloruşii, şi uzbecii ş.a. Oare ce părere au despre asta minorităţile naţionale din R. Moldova? Sunt reprezentanţii acestora dispuşi să se considere moldoveni?
O altă perlă o reprezintă afirmaţia cum că “cea mai mare parte a moldovenilor şi minorităţilor etnice din Republica Moldova nu acceptă românizarea abuzivă promovată de sistemul de învăţămînt în ţară”. Adică atunci când profesorul spune că Eminescu se considera român (suntem români şi punctum), cu toate că (sau datorită faptului că) s-a născut în regiunea istorică a Moldovei, este “românizare abuzivă”? În acest caz, distinsul istoric ar trebui să se liniştească: se va simţi abuzat atâta timp cât moldovenii nu vor uita ce limbă vorbesc şi nu vor uita de predecesorii lor.
Tovarăşul, în mod repetat, se erijează în postura de sociolog, considerând că cel care se identifică drept moldovean este altceva decât un român care s-a născut în Moldova. Adoptând în continuare tactica politrucilor din perioada sovietică, prin lansarea unor pseudo-probleme de ordin identitar, Stepaniuc toarnă apă la moara celor care au încercat să inventeze o nouă limbă şi o nouă naţiune. Îi dorim cale bătută în acest proiect himeric şi depăşit.
O altă divagaţie se perindă în discursul său partiinic, atunci când afirmă că: “Republica Moldova este un stat moldovenesc, deoarece peste 500 ani a făcut parte din Ţara Moldovei şi doar 22 ani – din România. Identitatea naţional-statală moldovenească a fost formată nu de Stalin, ci în Ţara Moldovei (Moldova istorică) – stat recunoscut şi respectat în Europa în Evul Mediu şi epoca modernă”. Cu alte cuvinte, individul respectiv nu are habar de istorie sau pur şi simplu s-a îndoctrinat orbeşte în metehnele politicului şi refuză ostentativ să recunoască faptul că România s-a format (inclusiv sau în principal) datorită Moldovei (ceea ce a rămas din ea după rapturile din 1775 şi 1812) şi graţie moldovenilor Alecsandri, Kogălniceanu, Al. Ioan-Cuza, Anastasie Panu etc. De asemenea, Ţara Moldovei a fost un stat medieval, la fel ca şi Regatul lui Carol cel Mare, or asta nu înseamnă că “identitatea naţional-statală” a francezilor se trage de atunci. Când vorbim despre naţiuni, vorbim despre secolele XVIII-XIX, nu despre evul mediu, atunci când conducătorul statului întruchipa statul în sine (să ne reaminitim că Moldova a fost numită şi “Bodgania”)
În cadrul emisiunii “Ţara lui Dogaru”, din 19.03.2012, difuzată la Publika Tv: http://www.publika.md/emisiuni/–ara-lui-dogaru_391.html , la min. 11:50 din înregistrare se poate observa o altă stupiditate în discursul tovarăşului: “istoria R.Moldova din cele mai vechi timpuri”. În cazul unor asemenea gafe nici nu ai ce comenta. Sper doar ca realizatorul emisiunii să se gândească la reprofilarea ei în cazul în care îl vor mai invita pe tovarăş. Nu de alta, dar e de râsul curcilor.
În fine, am avut o poziţie nu tocmai prielnică faţă de modificarea denumirii disciplinii de “istorie” (a se vedea: http://voxreport.unimedia.md/2011/12/21/good-bye-istoria-romanilor), dar consider că atâta timp cât conţinutul va rămâne neschimbat, adică se vor perpetua profesionalismul şi responsabilitatea în procesul elaborării manualelor de istorie a românilor şi universală, avem şansa educării unor generaţii inteligente, capabile să analizeze obiectiv şi critic evenimentele şi fenomenele care s-au produs sau se produc.
Totodată, dacă tovarăşul Stepaniuc ar fi avut puţină decenţă ar fi prezentat pur şi simplu Recomandarea Consiliului Europei: http://www.coe.int/t/dg4/education/historyteaching/Source/Results/AdoptedTexts/Rec(2001)15_ro.pdf , fără a-şi înşira speculaţiile nefondate, accentuând faptul că aceasta este o RECOMANDARE şi că în anexă se menţionează că “predarea istoriei trebuie să fie bazată pe afirmarea identităţii naţionale”, fără a mai elucubra în privinţa a ceea ce dânsul crede că este “identitate naţională”.
P.S: Vă propun atenţiei o analiză interesantă care explică de ce istoricului Stepaniuc nu i s-a retras titlul de “doctor în istorie”: http://www.cnaa.md/news/2011/22042011/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu