"Victorie à la Pirus" a comuniştilor la Curtea Constituţională

   Dura lex, sed lex

     Legea Nr. 192 din 12 iulie 2012 a avut un scop nobil, acela de a declara ilegală simbolistica regimului totalitar comunist, dar realizarea acestui scop a fost lamentabilă. Graba cu care s-a adoptat această lege, care a reprezentat, de fapt, o condiţionare a unei foste componente a Alianţei pentru Integrarea Europeană (a PL-ului), pe care celelalte două formaţiuni politice nu o agreau, ca să nu spun că o respingeau (unii din invidie şi perfidie, alţii din aversiune), nu putea să confere certitudine reuşitei unui asemenea demers ambiţios şi imperios.

   Salubrizarea spaţiului public nu se face ascunzând gunoiul sub preş. Nu te poţi porni la drum punând carul înaintea boilor. Condamnarea unui simbol nu trebuie să constituie condiţia de sine quo non prin care un partid parlamentar, aflat în opoziţie, că fie declarat ilegal.

   Primo, trebuia abrogat Art. 2 din Hotărârea Prezidiului Parlamentului (nr. 683-XII din 23 august 1991) "Cu privire la Partidul Comunist din Moldova", care prevede dreptul cetăţenilor R. Moldova, care împărtăşesc idealuri comuniste, să se asocieze în organizaţii de partid comuniste.

   Secundo, trebuia abrogată Hotărârea Prezidiului Parlamentului prin care Partidul Comuniştilor a fost repus în legalitate.

   Tertio, Raportul privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Moldova, elaborat de Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, constituită prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 165-V din 14 ianuarie 2010, trebuia să fie adoptat de către Parlament şi nu pur şi simplu să se facă trimitere la acest Raport, prin Hotărârea Parlamentului Nr. 191 din 12 iulie 2012.

   Quattro, Legea Nr. 192 trebuia să conţină prevederi clare, univoce şi conforme standardelor europene. Nu este cazul să insist asupra faptului că în textul legii nu figurează expres simbolul „secera şi ciocanul suprapuse” (care este o cu totul altă emblemă decât cea a secerii şi ciocanului, ale căror elemente se prezumă a fi nesuprapuse), motiv pentru care accentuez forma de plural a lexemului „simbol”, utilizat în lege, care însă nu are suportul clarităţii în contextul formulării. Cum poţi să interzici „utilizarea simbolurilor regimului comunist totalitar”, indicând doar un singur simbol: „secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri”? De asemenea, cum se poate interzice „promovarea ideologiilor totalitare”, fără a se preciza despre care ideologii este vorba? Nu există o apreciere univocă, unanim acceptată, asupra definirii unei sau altei ideologii ca fiind totalitară, cu atât mai mult, textul legii, fiind ambiguu, devine superfluu. Este inadmisibil să interzici promovarea tuturor ideologiilor totalitare, de altfel, nedefinite legal, şi, totodată, să interzici un singur simbol, iarăşi nedefinit, al unei singure ideologii totalitare. Încă o dovadă a faptului că „graba strică treaba”.

   În mod evident, comuniştii au speculat astăzi pe seama inadvertenţelor din Legea Nr. 192, repurtând, totuşi, o victorie efemeră. De-aş fi în locul lor, nu m-aş bucura. Dânşii au câştigat partida „la masa-verde”, dar sigla „echipei” lor este un furt, un plagiat, la care vor trebui să renunţe de bună-voie sau vor fi nevoiţi să o facă. Nu poate un partid să-şi aroge un simbol al unei entităţi statale, fie aceasta şi defunctă.

   Unul dintre autorii sesizării a invocat presupusa discriminare la care PCRM ar fi fost supus. Pertinentă a fost în acest sens precizarea reprezentantului Guvernului, care a menţionat că nu există legătura dintre discriminant şi discriminat. Aş adăuga că, de fapt, PCRM discriminează celelalte partide din R. Moldova, din moment ce exploatează un simbol ce nu constituie proprietatea sa, nefiind „brevetat” de către acesta, şi care are o istorie de cca 100 de ani, ceea ce creează condiţii inechitabile în raport cu simbolurile altor partide, care sunt de dată recentă. Analogic, un partid care şi-ar atribui ca emblemă crucea creştină sau stema familiei imperiale a Romanovilor ar fi privilegiat în comparaţie cu alte formaţiuni politice (care trebuie să-şi promoveze mesajul prin intermediul „stejarului”, „trandafirilor”, „strugurelui” etc.).

   Un alt aspect din pledoaria autorilor sesizării îl constituie presupusa încălcare a dreptului la exprimare al sutelor de mii de cetăţeni ai R. Moldova. Această aberaţie a fost lansată în calitate de diversiune. Votanţii PCRM nu sunt, ab initio, promotorii simbolisticii comuniste. Cu alte cuvinte, raţiunile votării unui partid politic nu rezidă doar din emblema acestuia, ba chiar într-o măsură infimă. Indubitabil, sigla este un atribut al formaţiunilor politice, dar nu cel mai important. Cu excepţia membrilor şi simpatizanţilor activi ai PCRM, nimeni nu-şi exercită, în R. Moldova, dreptul la exprimare utilizând „secera şi ciocanul suprapuse”.

   Un alt pseudo-argument al deputaţilor comunişti este convingerea că doar PCRM întrebuinţează „secera şi ciocanul suprapuse” pe teritoriul R. Moldova. În regiunea separatistă din stânga Nistrului simbolul respectiv este ubicuu şi insistent promovat. Fapt ce conferă legitimitate scopului de a declara ilegală utilizarea acestuia, din considerentul securităţii naţionale şi al integrităţii teritoriale, după cum prevede şi Art. 10, al. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

   În fine, această Victorie a lui Pyrrhus, repurtată de către comunişti, s-ar putea să-i „îmbete cu apă rece”, dar esenţial este ca legiutorului să-i prindă bine acest „duş rece”. Nu poţi veni în 10 oameni pe terenul de fotbal şi să pretinzi că ai pierdut din cauza „arbitrului” sau a condiţiilor meteorologice. Nu poţi să adopţi o lege de parcă ai compune un eseu. Similar, nu înţeleg cum un preşedinte poate promulga o lege şi, în acelaşi timp, să fie indiferent de constituţionalitatea ei (accentuez că instituţia prezidenţială nu şi-a prezentat opinia şi nici nu a delegat un reprezentant la şedinţa Curţii Constituţionale din 04.06.2013).

   Din păcate, astăzi matematica (voturilor judecătorilor Curţii - 2,5 contra la 1,5) a învins heraldica, după cum heraldica părea că învinsese juridica. Dragi prieteni, s-a pierdut o bătălie, dar nu şi războiul.