Am privit (mi l-a transmis un amic din SUA, ca să nu fiu acuzat de piraterie ;). Pentru că e fimul cu numărul 100 al lui Jackie Chan şi pentru că se vrea a fi despre istorie. Dar am rămas dezamăgit de propaganda ieftină care se vede tocmai din Extremul Orient.
Lung-metrajul e o co-producţie chinezo-americană. E o simbioză reuşită între "argumentele" capitaliste şi cele comuniste, deşi subiectul trebuia să se refere la ideile lui Sun Yat Sen: "naţionalism, democraţie, bunăstare socială".
Nici nu mă mai miră cât de vehement şi ostentativ se promovează anti-monarhismul şi se justifică Revoluţia, care este "salvarea naţiunii", în opinia regizorului şi a sponsorilor. În acest context, reiese că şi "revoluţia" bolşevică se justifică pe deplin...
Dacă se vroia a fi un film de acţiune, atunci senilul Jackie pare destul de ramolit. Dacă se dorea a fi un documentar "educativ", atunci mai degrabă te uiţi la filmele sovietice despre "războiul pentru apărarea patriei".
Am remarcat şi anumite secvenţe apreciabile, în care bancherilor li se dă arama pe faţă. Dar când te gîndeşti că acei bancheri reprezentau, de fapt, interesele "celor 4 naţiuni": SUA, Imperiul Britanic, Franţa şi Imperiul German (dintre care două erau monarhii), înţelegi care este mesajul de printre rânduri.
Sigur că dinastia Qing, fiind de origine manchuriană, poate fi considerată drept una străină. Dar, în aceeaşi măsură, străini pot fi consideraţi tibetanii, taiwanezii şi alţii care, înainte de a se declara chinezi, vor trebui să devină comunişti, altminteri vor "încălca" testamentul politic al lui Sun Yat Sen, nu? Cel puţin aşa reiese din materialul video, întrucât, la final se menţionează că „urmând spiritul lui Sun-Yat Sen, Partidul Comunist Chinez conduce oamenii spre revigorarea naţiunii”, iar anterior se inoculase ideea că "Sun Yat Sen a devenit preşedintele Republicii Populare Chineze". Observaţi aberaţia? Adică fostul lider al Kuomindang-ului şi fondatorul Republicii Chineze (care există până astăzi în Taiwan) este supranumit preşedinte al R.P.C. Încă puţin şi îl arătau cum primeşte carnetul de membru al Partidului Comunist Chinez...
Expresiile de genul: "s-au încheiat cei 2000 de ani de anarhie" (adică de monarhie); "Revoluţia va da pace tuturor copiilor de pe pământ"; "Revoluţia creează bănci, fabrici, căi ferate, ne face mai liberi" - sunt atât de hilare şi de exagerate încât realizezi că nu e vorba de un film istoric, ci de unul isteric. Se vede cu ochiul liber că se operează cu sintagme patriotarde în cadrul unor produse mediatice menite să submineze însemnătatea monarhiei şi să justifice existenţa unui regim comunisto-capitalist.
E şi vina ultimilor descendenţi ai familiei imperiale Qing că nu au fost în stare să stârpească flagelul corupţiei, dar de aici şi până a culpabiliza monarhia de transformarea Chinei în "semi-colonie" e cale lungă. Să nu uităm cu câte "revoluţii" s-a confruntat dinastia Qing doar în a doua jumătate a sec. XIX:
Taiping Civil War (1851-1862), Punti-Hakka Clan Wars (1855–67), Nien Rebellion (1851–1868), Miao Rebellion (1854–73), Panthay Rebellion (1856–1873) and the Dungan revolt (1862–1877).
Pentru o recenzie cât de cât profesionistă, intraţi aici: http://www.hollywoodreporter.com/review/1911-film-review-243142
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu