Bis despre reformarea Bisericii

Deşi nu mă afectează şi nici nu mă impresionează vreun produs mediatic de la noi, eram curios să văd cum va derula o discuţie despre reformarea Bisericii Ortodoxe. Asta în contextul în care privisem, anterior, o dezbatere despre rolul religiei în lume (http://fora.tv/2011/11/15/Debate_The_World_Would_Be_Better_Off_Without_Religion), care îmi reconfirmase convingerea că, actualmente, se încearcă fragmentarea hardului după care a evoluat, timp de două milenii, şi încă mai evoluează societatea umană, în aşa manieră încât credinciosul este numit bigot, iar ateistul – om civilizat. (În această ordine de idei, citisem un articol despre reconfigurarea / modificarea termenilor de la o perioadă la alta, astfel încât ceea ce înainte se numea „curvă” astăzi este „infidelă”, ceea ce înainte însemna „xenofobie” – adică „frică de tot ce e străin” –  astăzi este „ură faţă de tot ce e străin”).

Crişeul de la care a derulat emisiunea de la televiziunea din RM plasa în prim-plan credinţa moldovenilor în Biserică. Or, un creştin crede în Dumnezeu şi are încredere în Biserică (în calitate de instituţie), şi nu viceversa.

De asemenea, m-a frapat egocentrismul şi complexul de contemporaneitate al unor interlocutori, care considerau că problemele de astăzi diferă de cele care existau atunci când a fost creată Biserica şi, respectiv, Biserica este „depăşită”. Dar urmând această logică, am replica spunând că, în consecinţă, şi soluţiile de cândva nu mai sunt valabile astăzi. Adică democraţia nu mai poate constitui un reper, căci a apărut în cadrul societăţii ateniene, în antichitate.

O frază de-a dreptul hilară mi s-a părut cea conform căreia: „Biserica se încurcă în chestii doctrinare”, de parcă unui avocat îi poate fi reproşat că se încurcă în chestii juridice, iar unui zidar – în probleme de construcţie. Din acest moment am înţeles că prea mulţi profani au fost invitaţi la emisiune.

Nu, nu vreau să critic, dar consider exasperată şi blasfemică tentativa unora de a trata Biserica drept un ONG sau SRL, pe care am putea să-l verificăm sau să-l impozităm. Sunt oripilat de faptul că cei care critică Biserica sunt, în mare, atei cu bube în cap, care doresc să vadă cum preoţii vând şi cum enoriaşii cumpără sufletul, optând, în acest sens, pentru instalarea a câte unui aparat de casă în fiecare lăcaş sfânt. Tot ce ne-a mai rămas e să amplasăm câte un aparat cu prezervative în şcoli, căci doar astfel mai pot profesorii să-şi educe elevii, nu?..

Nu neg, au existat de-a lungul timpului devieri în cadrul instituţiilor ecleziastice, fenomenul indulgenţelor fiind elocvent în acest sens, dar de aici şi până a numi botezul, cununia sau înmormântarea „serviciu divin”, mi se pare o rea-voinţă. Altfel spus, dacă tratăm slujba religioasă a preoţilor drept serviciu, atunci putem, la fel de bine, să ne dezicem de acestea, nu? Chiar sunt dispuşi ateii să rămână necununaţi, neînmormântaţi şi cu copiii nebotezaţi?

Urmărind emisiunea, aveam impresia că unii l-ar fi dorit pe Însuşi Isus Hristos pe „banca acuzaţilor”, căruia I s-ar fi reproşat, întâi de toate, că nu şi-a „înregistrat brandul” şi nici „logo-ul”...

Doamne iartă-mă, dar nu mai ştiu cum să mă exprim ca să le ajungă unora minţile la cap. Expresiile de genul: „biserica a devenit un stat în stat” sau „biserica se implică în politică” demonstrează o vădită aglutinaţie a tuturor „argumentelor” postmoderniste, ce derivă dintr-o necunoaştere a dogmelor şi a trecutului istoric cu care este înzestrată această instituţie. Cu alte cuvinte, Biserica dintotdeauna a fost ceea ce astăzi numim „un stat în stat”, adică dihotomia dintre puterea ecleziastică şi cea laică este o realitate istorică, întrucât Europa constituie leagănul creştinismului, iar geneza popoarelor europene înseamnă implicit geneza popoarelor creştine. Nu cereţi ca Biserica să fie transparentă în sensul „spălării rufelor în public”, pentru că prelaţii sunt şi trebuie să fie superiori metehnelor lumeşti. Nu invocaţi egalitarismul ortodoxismului în raport cu celelalte culte, pentru că tocmai creştinismul a promovat egalitatea tuturor oamenilor în faţa lui Dumnezeu.

Ar mai fi multe de spus, dar cred că cine a avut de înţeles a înţeles.

Mulţumesc pentru atenţie.