Ţara noastră e ca o familie. O familie dezbinată. Fără un “cap de familie” de vreo câţiva anişori. Cu nişte copii în loc de politicieni, care nu pot împărţi bombonica. Mai şi dau vina unii pe alţii, ca la şcoala primară.
Nu mă prea impresionează sondajele, din simplul motiv că nu am fost niciodată intervievat. Şi nici nu sunt membru al vreunui partid ca să fiu interesat de ceea ce este intitulat “opinia publică”. NU OPINIA PUBLICĂ DECIDE. Nu contează ce vreau eu, moş Vasile sau câinele de pe stradă. Şi nu încercaţi să-mi reamintiţi de activismul civic pentru că nu mai ţine. Gata, s-a dus, ca un vis spulberat de zorii dimineţii.
Ceea ce mă preocupă, însă, este legat de interpretarea “opţiunilor opiniei publice”. Cu alte cuvinte, cine garantează faptul că cel care azi vrea treaba mică, mâine n-o să vrea treaba mare, apoi iarăşi treaba mică.. Sper că aţi înţeles aluzia.
Noi am făcut salturi acolo unde trebuia să păşim. Am omis, volens-nolens, etapele dezvoltării unei societăţi. Altfel spus, avem “democraţie”, nu şi oameni crescuţi sau educaţi într-un asemenea sistem. Avem corupţie, fără corupţi; economişti fără economie; jurişti fără justiţie; “stat de drept” fără dreptate în stat; liberalism de piaţă fără piaţă liberă; biserică fără enoriaşi; cultură fără case de cultură etc.
Ştiu, s-ar putea să nu fiu deloc original, dar nici ţara noastră nu-i originală. A mai “brevetat-o” cineva prin ’40, apoi prin ’44..
Dar să revin: având în vedere că ţara noastră e dezbinată, că avem 2 Mitropolii, 2 Administraţii (separate aproximativ de Nistru), 2 Limbi preponderent vorbite, 2 Vectori externi (est şi vest), 2 Economii (una subterană, alta bazată pe remitenţe), propun să avem şi 2 PREŞEDINŢI. De ce nu, la o adică? Dacă tot avem un “triumvirat” în loc de alianţă şi opozanţi în loc de opoziţie?
Multă lume se întreabă cum pot fi atât de paradoxale opţiunile cetăţenilor, conform sondajului recent dat publicităţii. Dar răspunsul este la suprafaţă: pentru că avem un stat paradoxal, în care vechiul se confruntă cu noul, estul concurează cu vestul şi mulţi prosperă, dar tot mai mulţi sărăcesc.
Nu mă întrebaţi care ar fi soluţia. Căci, vedeţi dvs, Soluţia doreşte disoluţia Legislativului.
Nu încercaţi să ghiciţi ce culoare mi-e mai dragă: roşu, verde, albastru (închis sau deschis). Am să vă spun că mi-s dragi 3 culori, în următoarea ordine: albastru-galben-roşu.
P.S. Ceea ce se merită a fi reţinut din sondajul BOP este că moldovenii ţin mai mult la Tradiţie decât la Inovări, adică sunt mai Conservatori decât Liberali sau Comunişti (drept dovadă încrederea de 80% în Biserică, precum şi dorinţa de a avea un singur partid de guvernământ, ca o reminiscenţă a influenţei bizantine).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu