Demitizarea incompatibilităţii lui Filat cu funcţia de prim-ministru

• Lui Vlad Filat nu i s-a respectat prezumţia nevinovăţiei

Dreptul la prezumţia nevinovăţiei, prevăzut în articolul 21 din Constituţie, i-a fost asigurat domnului Filat prin faptul că nu a fost condamnat pentru existenţa suspiciunilor de comitere a unor acte de corupţie, trafic de influenţă şi abuz de putere. Mai mult ca atât, cetăţeanul Vlad Filat este egal în faţa legii şi a autorităţilor publice cu toţi ceilalţi cetăţeni ai RM, conform art. 16, al. (2) din Constituţie. Cu toate acestea, însă, atunci când a deţinut funcţia publică de conducere (cea de prim-ministru), domnul Filat era obligat să dezmintă, să combată sau să infirme măcar orice suspiciune cu privire la presupusele acte de corupţie şi alte fapte conexe. Asta pentru că dumnealui a primit votul de încredere al Parlamentului, organul reprezentativ suprem al poporului R. Moldova (conform art. 60, al. (1) din Constituţie), atât pentru sine, cât şi pentru echipa guvernamentală pe care a selectat-o. Astfel, răspunderea colectivă a Guvernului în faţa Parlamentului nu-l disculpă pe primul ministru de răspunderea personală în faţa aceluiaşi organ legislativ şi reprezentativ al statului, căci odată cu demiterea prim-ministrului, întregul Guvern este demis (art. 101, al. (3) din Constituţie).

Aşadar, întrucât domnul Filat NU a fost condamnat la ispăşirea unei pedepse, iar Hotărârea Curţii Constituţionale din 22.04.2013 nu este un verdict în cadrul unui proces penal; în timpul mandatului, dumnealui NU a purces la iniţierea unor remanieri guvernamentale (art. 98, al. (6) din Constituţie), care ar fi eliminat, în linii majore, suspiciunile de complicitate, dacă nu chiar de comitere a unor acte de corupţie şi alte fapte conexe; NU a dezminţit acuzaţiile de corupţie, trafic de influenţă şi abuz de putere, lansate în presă sau venite din partea societăţii civile la adresa membrilor Cabinetului de Miniştri; NU a convins reprezentanţii poporului în timpul dezbaterii moţiunii de cenzură că este persoana care luptă pentru a combate corupţia, traficul de influenţă şi alte infracţiuni, mai ales că acest Guvern şi-a asumat responsabilitatea implimentării Programului de Guvernare şi a multiplelor Acorduri internaţioale, în care se precizează că lupta cu corupţia constituie una dintre priorităţile R. Moldova; NU este singurul cetăţean al R. Moldova care poate fi ales în funcţia de prim-ministru; NU a deţinut o funcţie inamovibilă etc., prezumţia nevinovăţiei nu a constituit obiectul sesizării şi nu a fost încălcată. Un prim-ministru, care a condus un Guvern demis în urma votului de neîncredere al Parlamentului (organul reprezentativ al poporului) pentru suspiciuni (necontestate încă) de corupţie, fiind repetat înaintat la aceeaşi funcţie de demnitate publică (în urma unor negocieri oculte), NU poate fi prezumat ca fiind nevinovat din punct de vedere politico-juridic, pentru că acest fapt atentează la statul de drept. 

• Lui Vlad Filat i s-a încălcat dreptul de a fi ales

Cetăţeanul Vlad Filat a fost ales în calitate de deputat în Parlamentul RM, după ce a candidat în campania electorală pe lista PLDM, devenit partid cu fracţiune parlamentară încă din 2009. Cetăţeanul Filat, de bună voie şi nesilit de nimeni, a renunţat la mandatul de deputat pentru a fi investit în funcţia de prim-ministru. Cetăţeanul Filat, fiind ales de mai multe ori în funcţia de deputat, după care de două ori în cea de prim-ministru, este unul dintre puţinii cetăţeni ai RM care a beneficiat din plin de prevederile art. 38, al. (3) din Constituţie. Tentativa de victimizare nu are temei, întrucât domnului Filat nu i s-a îngrădit dreptul de a fi ales în viitorul Legislativ. Ceea ce a fost perceput ca "restricţie" a dreptului de a fi ales este incompatibilitatea politico-morală şi juridică a cetăţeanului Filat de a fi înaintat în calitate de candidat la o nouă funcţie de prim-ministru, după ce Guvernul pe care l-a condus a fost demis în baza moţiunii de cenzură. Or, dacă "restricţia" respectivă a fost necesară pentru ca cetăţenilor R. Moldova să le fie garantată existenţa statului de drept, precum şi ca responsabilizarea demnitarilor de stat să se producă, atunci aceasta este întemeiată.
Într-o altă legislatură, PLDM poate să-l propună pe domnul Filat la funcţia de prim-ministru, cu condiţia ca această candidatură să fie înaintată de Preşedintele R. Moldova şi să aibă susţinerea majorităţii parlamentare.

• Doar Vlad Filat putea (şi poate) fi înaintat la funcţia de prim-ministru

Domnul Filat nu este singurul cetăţean al R. Moldova care are dreptul de a fi ales, iar R. Moldova nu este (sau nu mai este) feuda unui lider de partid. Condiţionarea impusă de PLDM celorlalte partide din fosta coaliţie de guvernare, conform căreia Vlad Filat era unicul candidat la funcţia de prim-ministru, nu poate fi valabilă şi pentru cetăţenii R. Moldova. NU poate un partid să şantajeze un popor. NU poate o funcţie de demnitate publică să-i fie rezervată exclusiv unui om.
Cetăţeanul Filat nu s-a născut prim-ministru. Cetăţeanul Filat a primit (ultima dată în 2010) votul de încredere al unei părţi din populaţia R. Moldova, motiv pentru care a ajuns deputat, dar a pierdul votul de încredere al Parlamentului în calitate de prim-ministru la data de 5 martie a.c. Ce drept moral poate avea o persoană, demisă pentru suspiciuni de infracţiuni grave, să deţină interimatul acelei funcţii din care a fost demis şi, eventual, să pretindă a fi repus în funcţie? Imaginaţi-vă că aţi fost angajat ca manager executiv al unei întreprinderi, iar pentru acuzaţii de complicitate sau chiar de comitere a unor infracţiuni aţi fost demis de către Consiliul de Adminstrare, care imediat după ce v-a confirmat demiterea, vă permite să deţineţi interimatul, ba chiar vă înaintează în aceeaşi funcţie. Pe lângă faptul că în viaţa de zi cu zi această situaţie pare absurdă, ea este pernicioasă statului de drept.

• Care este legătura dintre statul de drept şi incompatibilitatea lui Filat cu funcţia de prim-ministru?

Întâi de toate, în Hotărârea Curţii Constituţionale nu este indicat expres numele domnului Filat, făcându-se referire doar la funcţia de prim-ministru. Or, în cele sus-menţionate, am încercat să accentuez că nimeni nu se naşte în funcţie de conducere, dar cel care urmează să o deţină are obligaţia de a se supune legislaţiei. Având în vedere că pentru mulţi noţiunea "stat de drept" este similară sintagmei "principii şi valori", adică li se pare ambiguă şi trebuie tratată în derâdere, voi preciza că un stat de drept este acel stat în care există şi funcţionează supremaţia legii, în scopul prezervării drepturilor şi libertăţilor omului.

Prin urmare, într-un stat de drept, un prim-ministru nu poate face abstracţie de acuzaţiile de corupţie, trafic de influenţă şi abuz în serviciu aduse la adresa Cabinetului de Miniştri pe care-l conduce. Într-un stat de drept, atunci când este discutată moţiunea de cenzură în privinţa unui Guvern susceptibil de corupţie, prim-ministrul nu trebuie să vină în Parlament pentru o vizită de curtoazie şi să vorbească de parcă ar fi la o conferinţă. Într-un stat de drept, nu în baza acordurilor dintre partide trebuie să se guverneze, ci în baza unui program de guvernare. Într-un stat de drept, un prim-ministru nu trebuie să se ocupe de declanşarea crizelor, ci de soluţionarea lor etc.

• Creează Hotărârea Curţii Constituţionale din 22.04.2013 un precedent?

Da, dar un precedent benefic. Această Hotărâre demonstrează că:

1. Textul Constituţiei trebuie citit integral, de la Preambul şi până la semnătură. 
2. Hotărârea este un semnal clar că organul ce realizează jurisdicţia constituţională este independent faţă de puterile legislativă, executivă şi judecătoarescă.
3. Hotărârea, care pe mulţi i-a şocat, pe alţii i-a isterizat, a constituit o "foaie de turnesol" a existenţei principiului statului de drept în R. Moldova.