Adnotare sub formă de autoexonerare:
Acest text nu este recomandat membrilor sau simpatizanţilor partidelor politice (inclusiv aşa-zişilor intelectuali verzi sau albaştri - şi aici nu mă refer la culorile irisurilor).
Autorul nu este şi niciodată nu a fost remunerat de vreun partid sau om politic. Puteţi să întrebaţi de Şeful Fiscului. Dânsul e o persoană "întrebată" la moment.
Am absolvit liceul în 2008. În acea perioadă tumultuoasă şi difuză eram un tânăr condeier al revistei Clipa. Numărul 4 / 2008 (din luna august) al acestei publicaţii cuprinde şi un articol intitulat "Frământările unui absolvent de liceu". În chiar primul paragraf puteţi desprinde următoarea frază:
stau pe gânduri ca soacra între patru scânduri, căci semaforul basarabean e încă blocat pe roşu şi eu nu-s daltonist!
Pe data de 15 octombrie 2008 am participat în cadrul conferinţei de constituire a Organizaţiei de Tineret a PLDM, care s-a desfăşurat în incinta Preturii sec. Centru a mun. Chişinău. M-am prezentat la acea conferinţă la invitaţia Nighinei Azizov şi doar în calitate de "boboc" (adică de student în anul I) şi de "reprezentant al societăţii civile" (deşi scopul invitaţiei era cât de puţin voalat: să îngroş rândurile membrilor OTPLDM).
Justeţea celor sus-menţionate cu privire la faptul că fusese organizată o asemenea conferinţă poate fi demonstrată printr-un "scurt istoric" al PLDM (a se vedea la pag.5) amplasat chiar pe site-ul partidului.
Cât priveşte prestaţia mea de la acea conferinţă, există numeroşi martori care ar putea proba faptul că am ţinut un succint discurs la final, care a fost apreciat şi de către domnul (pe atunci deputat) Vlad Filat. În încheierea cuvântării, am utilizat următoarea frază:
Semaforul Republicii Moldova a rămas blocat la roşu, dar sunt sigur că în curând vom trece la verde!
Peste puţin timp s-a dat start campaniei electorale pentru scrutinul din 5 aprilie 2009. În acea campanie, PLDM a utilizat şi acest afiş, cu sloganul "Stop comunism, Verde pentru Moldova":
De asemenea, primul spot electoral al PLDM pentru alegerile parlamentare din 2009 a fost anume acesta:
În toate miljoacele mass-media au fost utilizate mesajele electorale audio, video şi textuale ale PLDM, cuprinzând imaginea semaforului şi semnificaţia simbolică a acestuia.
Din start, nu vreau să-mi asum paternitatea ideii în sine, oricum n-ar avea niciun rost. Presupun că au mai fost persoane care s-au gândit la analogia cromatică dintre verde-roşu şi spectrul politic, şi la modalităţile ei de reprezentare. Ceea ce încerc să semnalez este că fiecare dintre noi, cei care nu-şi mai doreau şi nu-şi mai doresc o guvernare comunistă, a avut o contribuţie la edificarea imaginii şi a raiting-ului PLDM şi a liderului său.
Partidul Liberal Democrat din Moldova a fost, cu siguranţă, produsul unui grup îngust de oameni, dar a reprezentat succesul unei generaţii întregi. Generaţia 7 aprilie.
La data de 6 aprilie 2009 am înregistrat o declaraţie prealabilă prin care autoritatea publică locală era anunţată despre faptul că va avea loc o întrunire, al cărui traseu urma să fie Arcul de Triumf - Monumentul lui Ştefan cel Mare - Preşedenţie - Parlament. Scopul întrunirii consta în manifestarea protestului faţă de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009. În scopul bunei desfăşurări a întrunirii, solicitam
să ne fie respectate drepturile la libera exprimare şi la manifestare în public, să nu fim persecutaţi de către organele de forţă
Prima întrunire publică a avut loc între 13:00-14:30. La ora 13:15 din faţa Primăriei Chişinău, în jur de 80 de persoane, preponderent tinere, conduse de V. Ungureanu şi I. Mischevca, au început marşul de protest împotriva fraudării alegerilor. Acest marş a fost condus până la Arcul de Triumf, unde au fost ţinute câteva discursuri. Manifestaţia a durat până la orele 14:20, după care participanţii la întrunire s-au dispersat. Întrunirea s-a desfăşurat în mod paşnic şi fără mijloace de amplificare.
După evenimentele din după-amiaza şi seara zilei de 7 aprilie, pe care m-a ferit Dumnezeu să nu le trăiesc în piaţă sau prin subsoluri, am publicat în revista Intersecţii, nr. 9 / 2009, articolul "Înainte de săptămâna patimilor a fost cea a protestelor". În acest material afirmam, printre altele:
Tinerii au luat prin surprindere atât partidele de opoziţie, cât şi pe cel de guvernământ (...) Până şi ideea de a ne întruni în ziua următoare la ora 10:00 a fost una spontană: unii strigau să stăm „până la 10” (adică ora 22:00), iar alţii să venim „mâine la 10” (...) în săptămâna de dinaintea patimilor, înainte de învierea lui Hristos, poporul şi, în special, tinerii „s-au trezit din somnul cel de moarte”. Altceva e că din această trezire s-a făcut un coşmar, care sperăm să nu se mai repete.
Da, am avut mari speranţe în opoziţia de atunci = guvernanţii de acum. Am sperat că vor înţelege că suveranitatea nu le aparţine lor. Că nu au dreptul să se joace cu viitorul acestei ţări. Că au o misiune pe cât de ingrată, pe atât de onorabilă - de a crea condiţii mai bune de trai.
Cazul PLDM trebuie tratat de istorici, politologi şi sociologi cu destulă precauţie, întrucât acest partid a întruchipat idealurile unui segment activ al populaţiei Republicii Moldova, anume a acelor cetăţeni cu viziuni şi aspiraţii pro-europene, dornici de a produce o schimbare, ei înşişi reprezentând acea schimbare de mentalitate în post-sovietismul basarabean. Dar la fel cum proiectul Frontului Popular din Moldova a fost denaturat de către o persoană avidă de putere şi faimă, arogantă şi lipsită de scrupule, există riscul ca şi proiectul liberal-democrat să clacheze.
În umila mea postură de ex-"promotor de idei" şi de fost susţinător al acestui partid, conştient fiind că la umbra stejarului încă se mai pot lua decizii corecte, lansez apelul de promovare a programului de guvernare, şi nu de promovare a guvernanţilor. Sunt sigur că există persoane competente în partid (şi nu numai), capabile să-şi asume interimatul funcţiei de prim-ministru, până la alegerile parlamentare ordinare din anul viitor.
Am încrederea că dacă se doreşte, alegerile anticipate pot fi evitate. Am convingerea că mingea e în terenul liberal-democraţilor. Tot ce trebuie să facă este să nu-şi dea autogol.
Totodată, ţin să subliniez câteva aspecte:
- Partidele din AIE2 nu ar fi obţinut majoritatea parlamentară fără votul cetăţenilor de bună-credinţă. Şi întrucât aceşti cetăţeni nu-şi retrăseseră votul de încredere acordat în 2010, după cum s-a întâmplat în Bulgaria, bunăoară, când la presiunea străzii premierul a trebuit să demisioneze, reiese că partidele din coaliţie erau obligate să coabiteze.
- Guvernul AIE2 a fost investit cu voturile tuturor celor 3 partide de guvernare.
- Odată cu ieşirea unilaterală din Acordul AIE2, primul-ministru trebuia să-şi dea demisia, pentru că fusese investit ca urmare a voturilor deputaţilor PL şi PD.
- Funcţia de prim-vice-preşedinte a Parlamentului a fost votată de toate componentele AIE2, iar Plahotniuc a ajuns în funcţie inclusiv cu voturile PLDM.
- Atacuri raider au existat şi vor exista atâta timp cât există capitalism sălbatic, dar toată isteria mediatică referitoare la aceste presupuse delapidări a fost creată doar cu scopul de a obţine (sau de a menţine) capitalul politic.
- Tragedia de la Pădurea Domnească a fost doar un pretext de reizbunire a divergenţelor în cadrul coaliţiei, întrucât ancheta încă nu se finalizase, iar prezumţia nevinovăţiei este un drept fundamental de care nu s-a ţinut cont.
- Problema PLDM este că a devenit un partid al maselor. Un aforism sună în felul următor: "Copacul nu se aude cum creşte, dar când cade - trosneşte". În cazul stejarului liberal-democrat ascensiunea a fost destul de zgomotoasă. Să vedem când şi cum le va fi căderea. Depinde de ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu