Profil

Fotografia mea
las descrierea mea la discreţia altora.

marți, 11 septembrie 2012

Ce-o să fie pe 16 septembrie?

Ce-o să fie, ce-o să fie? O zi ploioasă, după cum anunţă site-urile meteo. Cu o maximă de 19 grade Celsius, cu o viteză a vântului de 4,5 m/s şi cu 740 mm/Hg.

Pentru mine ce-o să fie? O zi obişnuită de lucru. Că acolo unde lucrez nu există sâmbete, duminici, sărbători. Plus că mai e şi ziua de naştere a unui domn cumsecade, care mi-e ca un tată.

Pentru tine ce-o să fie? Un motiv de a irosi nişte trafic de internet, stând acasă cu cafeaua în mână.

Pentru unionişti ce-o să fie? O ocazie de promovare a ideii Unirii Basarabiei cu România.

Pentru statalişti ce-o să fie? O posibilitate de escaladare a situaţiei şi de a mai consuma nişte bere gratuită. Asta dacă afacerea cu kino-urile (adică cu cinematografele) mai aduce profit.

Câteva detalii:
* Instituţiile statului nu activează în zilele de weekend. Respectiv, a protesta duminica în faţa Guvernului e ca şi cum ai urla la luna plină.
* Rugămintea primului-ministru adresată organizatorilor de a nu desfăşura manifestaţia e similară celei evocate de Zâna Pulimiotciţa după evenimentele din aprilie 2009. Cu unica deosebire: actualul demnitar s-a exprimat ante-, iar celălalt - post-factum.
* În urma marşului din 16 septembrie a.c. unirea nu se va produce, dar asta nu înseamnă că participanţilor trebuie să li se îngrădească dreptul la întrunire şi la liberă exprimare.
* Exemplul altercaţiilor de pe data de 25 martie a.c. din Chişinău, când nu cei care manifestau paşnic şi legal trebuiau stopaţi, ci gloata statalistă, va constitui un model al derulării evenimentelor.
* Televiziunile vor mai avea un subiect de ştiri, iar anal-iştilor politici li se va mai arunca un os în cuşcă.
* Societatea va rămâne scindată, conform principiului: cine nu-i cu noi, e împotriva noastră. Dar nici conceptul iacobin: "unde se adună trei e revoluţie!" nu-şi are locul într-un stat pretins democratic.
* Ceea ce s-a întâmplat la Bălţi şi la Cahul denotă faptul că doar Chişinăul este oraş în RM, iar celelalte orăşele nu sunt decât nişte "sate mari", în care locuitorii se consideră membrii unei obşti închise. Nu contează cine şi pentru ce va veni să protesteze, vor fi priviţi şi primiţi ca venetici. O singură iniţiativă are sorţi de izbândă în asemenea localităţi: iniţiativa lor (cum ar fi egalarea statutului mun. Bălţi cu cea a mun. Chişinău).
* Disputa dintre Pro şi Contra desfăşurării marşului poate fi considerată unica realizare a Platformei Civice Acţiunea 2012. Cum se spunea la sf. sec. XVI, când s-a dat startul descoperilor geografice: pe o mare furtunoasă eşti mai aproape de Dumnezeu decât în Biserică... Tocmai de asta - unirea din 1918 nu s-a făcut între patru pereţi.
* Aşa a fost să fie că în această toamnă se numără bobocii. Şi, din câte am observat, mulţi se cred gânsaci, deşi au puf în loc de pene. Prea mulţi o fac pe prorocii, aidoma celor care s-au obişnuit să citească doar ultima pagină dintr-un detectiv de Agatha Cristie şi să susţină că ştiu fabula romanului. Alţii fac haz de necaz, inventând bannere publicitare în care îndeamnă participanţii să ia cu sine prezervative, ca şi cum a te "uni" ar însemna a te "f*te". Mai există şi dintre aceia care se cred români, dar nu au încredere decât în grupul lor select şi refuză ostentativ să participe la marş, ca şi cum cineva i-ar trage de mânecă.

În fine, pe vremea comuniştilor, dacă riscai să te declari român însemna că erai pentru Unirea cu România. Astăzi, lumea se alintă. Astăzi, avem români liberali, români pragmatici, români ortodocşi, români rusificaţi, români americanizaţi etc., când, de fapt, pentru a împărtăşi ideea reîntregirii ţării ar fi suficient să simţi româneşte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu