28 iunie 1940 - o zi de doliu pentru neamul nostru

colaj realizat de subsemnatul:

fără pupături în fund

Nata Albot mi-a fost şefă. Atunci când am lucrat la Pro Fm Chişinău.

Nu invidiez pe nimeni dintre subalternii ei.

Ca jurnalistă, mi se pare o persoană demnă de admirat. Asta dacă eşti un/o tip(ă) carierist(ă).

Dar admiraţia şi stupefacţia se împletesc în cazul Natei Albot.

Dragoş a semnalat ceea ce ochiul meu nu reuşise s-o facă: http://blog.galbur.md/2012/06/reteta-perfecta-rusine-sare-si-piper-si.html. Vlada, eufemistic, aşa cum îi este caracteristic, a criticat noua "faţadă" a clădirii primăriei Chişinăului: http://vladaciobanu.com/2012/06/20/jos-billboardurile-serios/. Max şi-a manifestat indignarea sa de "venetic": http://pulbermax.wordpress.com/2012/06/20/eu-nata-albot-si-chisinaul-istoric-2062/

În fine, a venit şi replica. Bineînţeles, sărată şi pipărată: http://nataalbot.md/2012/06/21/va-pup/

La replică o să mă şi opresc. Nu înţeleg de ce un om vrea să pună gaz pe foc în aceste zile toride. De ce nu a acceptat faptul că există şi alte opinii?

Dacă doar Nata a reuşit ceva în jurnalism (inclusiv în blogging), atunci la ce bun acel panou publicitar? Dacă eşti deja "vedetă", de ce să mai atârne billboard-uri cu chipul tău, pe puţinele clădiri istorice din oraş, precum nişte rufe la balcon?

Nata Albot nu este la prima apariţie în spaţiul publicitar:

(sursa: google.com)

Chestiunea devine spinoasă din moment ce "roşcata de la Schinoasa" şi "stomatologul de la Bălţi" au remarcat faptul că "prezentatoarea de la JTv" făcuse câteva furtuni în pahar cu privire la distrugerea patrimoniului arhitectural al oraşului:

(sursa: unimedia.md)

Aşadar, când vine vorba despre o acţiune civică, de o "ieşire la rampă", Nata reuşeşte să provoace admiraţie, iar când se ajunge la a oferi un exemplu propriu, Nata creează stupefacţie. Asta e ca şi cum ai lupta pentru dreptul la libera exprimare, iar peste un timp, ai da în judecată un site că a asigurat acel drept la liberă exprimare (fără aluzii la vreun "curajos"; Alexandru Bordian şi Eugen Luchianuc ştiu despre cine este vorba).

Revenind la replică, prezentatoarea-măturătoare se arăta indignată de faptul că, chipurile, doar câteva persoane au ieşit la proteste că să-l "măture" pe Chirtoacă. Pentru că acesta, de fapt, a fost scopul. Doar un imbecil poate să creadă că primarul este responsabil de amplasarea publicităţii în oraş. Există Consiliul Municipal Chişinău, există arhitectul principal, există legi, hotărâri, persoane care execută (sau nu execută) prevederile legale etc. Vedeţi dvs, de vină este primarul Chirtoacă pentru fiecare găinăţat de pasăre de pe asfaltul chişinăuean.

Pe blogul ei, Nata se oftică: "Şi dacă lupt împotriva gheretelor, de ce oare aş îndrăzni să cumpăr o apă plată dintr-o gheretă. Şi dacă nu-mi place cum pute în Chişinău, de ce oare îndrîznesc să mai respir". Pe lângă faptul că la finele acestor fraze trebuiau puse semne de interogare, remarcaţi cu câtă dezinvoltură se compară ciobul cu oala spartă. Adică se pune semn de echivalenţă între nişte necesităţi fiziologice - respiraţia şi consumul de apă potabilă, şi plasarea unei publicităţi pe clădirea proiectată de Bernardazzi.

În continuare, Nata îşi elogiază grandomania: "Am acoperit cu o frumuseţe de panou, colorat, viu, plin de bucurie, o clădire într-o fază nefecită a existenţei sale". Întâi de toate, de gustibus non est disputandum. 

(sursa: nataalbot.md)

Adică mie nu-mi place cum trei persoane îşi arată maxilarele ca şi cum ar face publicitate unei companii producătoare de pastă de dinţi. Secundo: clădirea primăriei s-a mai aflat în "faze nefericite al existenţei sale", asta nu înseamnă că trebuie să fie acoperită de billboard-uri. Dacă tot s-a dorit estomparea defectelor, de ce nu "acoperiţi" interiorul clădirii circului? Sau cea mai rămas din  intrarea în stadionul republican? Ah, da, acolo n-are rost, nu vede aproape nimeni.

Argumentul "să nu fi fost noi, era să fie alticineva" este atât de persiflator, încât ai impresia că o spune un hoţ prins în flagrant: "să nu fi furat eu, era să fure altcineva".

În fine, cred că prezentatoarea de la JTv ar fi trebuit să spună simplu: am nişte obligaţii contractuale, care mă impun să reprezint televiziunea, să promovez emisiunea etc, etc. Dar a preferat să sară în capul unor oameni cu opinie.

Nata, dacă o să ai ocazia să citeşti acest articol, să ştii că şi eu te sărut, dar numai nu în fund.

P.S. Atitudinea mea faţă de Chişinăul de ieri, de azi şi de mâine: http://mischescu.blogspot.com/2011/10/chisinaul-orfan.html

O lege sortită neînţelegerii

Astăzi a fost adoptată aşa-zisa lege a nediscriminării. Sau a egalităţii şanselor. Sau a "poponarilor în lege". Spuneţi-i cum doriţi. E încă nepublicată în Monitorul Oficial.

Astăzi au protestat (inclusiv) oameni cumsecade şi au votat (inclusiv) oameni cumsechică.

O lege inutilă. Necesară unor interese înguste. Un show mediatic ce poate servi drept preludiu pentru poponari în noaptea asta.

Nu am nimic contra homosexualilor, după cum nu am nimic contra oamenilor bolnavi de SIDA. Doar că mi se pare firesc să mă protejez de boala lor. Cred că această lege le-a făcut o defavoare, după cum ştiu că prohibiţia alcoolului din perioada gorbaciovistă a dus la creşterea consumului de băuturi spirtoase. 

Păcat că au ieşit la pichetat Palatul Republicii nişte lichele, nişte personaje amorfe ale faunei politice moldoveneşti. Nu pot să mă regăsesc în atitudinea acestora, nu pot să fiu un clovn al circului regizat de ei. Dar pot să-mi exprim indignarea că s-a mai adoptat o lege discriminatorie la adresa unei societăţi creştine, la adresa unei majorităţi covârşitoare de cetăţeni. Altfel spus - o lege antidemocratică.

Se insistă asupra faptului că UE ne-ar impune această lege. Dar din cîte cunosc, nu acel DICK (puteţi traduce din engleză, nu vă sfiiţi) decide dacă suntem europeni sau nu. NU anumite ONG-uri sunt ceea ce numim societatea civilă. O societate civilă nu poate fi un grup restrâns de oameni finanţaţi din exterior, care promovează non-valorile. Nu ONG-urile aleg guvernarea şi nu ele poartă răspunderea pentru soarta ţării.

Cazul Poloniei şi al Greciei, care nu au adoptat asemenea legi, mi se pare demn de luat în considerare. Sigur, îmi veţi reproşa că există legi similare, dar niciuna din ele nu este voit pro-pederaşti. De ce nu luăm exemplul Greciei în a crea o comuniune, o armonie între stat şi Biserică? De ce ne place să suspunăm că intoleranţa faţă de homosexuali este consecinţă a regimului sovietic, iar URA faţă de Biserică nu e?

Prin această lege s-a confirmat inaplicativitatea unor acte normative precum: Constituţia, Codul Muncii, Codul Contravenţional, Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat etc. Căci nu poate fi explicată, din punct de vedere juridic, efectul acestei legi, decât prin nerespectarea şi batjocura faţă de legislaţia în vigoare. Ca să fiu mai explicit, (re)citiţi art. 43 din Constituţia RM (http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311496) şi art. 8, al. (1), din Codul Muncii al RM (http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=326757): 

Articolul 8. Interzicerea discriminării în sfera muncii 
    (1) În cadrul raporturilor de muncă acţionează principiul egalităţii în drepturi a tuturor salariaţilor. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex, vîrstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, domiciliu, handicap, infectare cu HIV/SIDA, apartenenţă sau activitate sindicală, precum şi pe alte criterii nelegate de calităţile sale profesionale, este interzisă.

Finalmente, să ne bucurăm pentru mişcarea pro-sodomistă din R. Moldova, care a reuşit o mare realizare, comparabilă cu inventarea vibratorului. Ura, Tovărăşi!