Şcoala tinerilor unionişti

Zilele acestea am revenit la şcoală. Dar nu la una oarecare, ci la Şcoala tinerilor unionişti, care nu a fost destinată pentru a fi absolvită şi de a cărei nefrecventare nu poţi fi absolvit.

În cadrul incubatorului de românism, nimeni nu a fost educat sau instruit, căci scopul nu a constat în a ne învăţa unul pe altul, ci în a învăţa unul de la altul (am parafrazat un aforism al marelui poet Grigore Vieru). 

Evenimentul a avut loc în "inima României", la Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. Deşi un "ventricul" şi două "atrii" ale acestei "inimi" nu mai bat româneşte (adică majoritarii au devenit minoritari în acea unitate teritorial-administrativă, reprezentând cca 25% din populaţie), noi, o mână de tineri, i-am administrat, timp de 3 zile, sânge oxigenat.

În cadrul procesului de transfuzie, am făcut infuzie de idei şi perfuzie de mesaje, fără a fi perfizi sau (doar) idealişti. Am conlucrat de la egal la egal, fără a ne lucra pe ascuns. Ne-am spus păsul, pentru că ne pasă. Am discutat românismul, fără a-l disputa. Am pornit de la premisa că un bun comun nu poate decât să rămână în familie şi că acesta trebuie transmis cu pietate generaţiilor următoare.

Nu voi eluda faptul că am întâlnit un individ care se credea Baltazar, deşi este doar un baltagiu mahalagiu. Dânsul s-a erijat în postura profesorului recalcitrant (deşi nimeni nu a venit în calitate de student, darămite de discipol de-al său), care nu poate interlocuta decât după principiul celor două opinii, dintre care una e greşită, iar a doua îi aparţine. Un om care nu poate asculta, nu merită să fie ascultat. Acest exemplu nefast al "democraţiei spartane", potrivit căruia are dreptate cel care strigă mai tare, nu face decât să strice cauzei. Finalmente, o să reiterez că nu e suficient să susţii o disertaţie ca să fii intelectual.

Per ansamblu, am văzut locuri frumoase şi am cunoscut oameni minunaţi. 

Şcoala tinerilor unionişti şi-a propus nu doar să lege malurile, dar şi să înfrunte valurile (deseori, în pahar ale) celor parveniţi sau rătăciţi, care au în comun cu Moldova doar chipul de bour.

Moldoveni (inclusiv basarabeni), ardeleni, munteni sau olteni, cu toţii am vorbit, am gândit şi am simţit în aceeaşi limbă. Indiferent de convingerile fiecăruia - monarhist sau republicanist, liberal sau socialist, creştin sau ateu etc. - am pus temelia unei noi şcoli unioniste, pentru că nu ne dezbină câte ne unesc; pentru că BASARABIA E PĂMÂNT ROMÂNESC!

R. Moldova - fără valoare adăugată

În urmă cu 500 de ani, Machiavelli a scris o lucrare fundamentală, care a devenit antologică în zilele noastre. În capitolul III din "Principele", autorul a lansat o frază lipsită de echivoc, dar şi de scrupule: "Pe oameni ori trebuie să-i amăgeşti, ori să-i nimiceşti de tot, întrucât ei se răzbună pe cel mai neînsemnat rău ce le-a fost adus, nefiind, în schimb, în stare s-o facă pentru altele mai grave".

În calitate de promotori fideli ai machiavelismului, guvernanţii de la Chişinău îşi atribuie tot mai des calificatul de "aleşi (în fraudare) ai poporului". Distinşii membri ai coaliţii parlamentare s-o fi gândit că hoţul neprins e negustor cinstit. Şi au comis fărădelegile într-un mod perfid şi stângaci, oripilându-i până şi pe puţinii aderenţi care le-au mai rămas. A nu ştiu câta oară şi-au dat arama pe faţă, demonstrând că nu anti-comunismul, şi nici pro-europenismul îi uneşte, ci doar treuca puterii.

Tentativa meschină de a scuti un agent economic de la plata impozitelor nu este altceva decât împovărarea propriilor cetăţeni. Nu mai menţionez despre încălcarea principiului concurenţei şi al pieţei libere, căci acestea sunt noţiuni abstracte pentru decidenţii de astăzi. Orice pretext şi orice scuză nu ar invoca, guvernarea nu-şi mai poate muşamaliza intenţia de a proteja un antreprenor rău-platnic în detrimentul unei populaţii pauperizate.

"Afacerea Glorinal" îşi are rădăcinile încă în perioada guvernării comuniste, atunci când compania omonimă a fost contractată pentru a efectua lucrări de reconstrucţie şi restaurare a Complexului Monastic "Curchi" (contractul de antepriză nr. G-16 din 17.04.2006). Reiterez: compania a fost contractată, prin urmare nu a prestat servicii pe bază de voluntariat sau sub forma unor acţiuni de caritate, pentru care ar fi putut fi scutită de achitarea penalităţilor pentru nefinisarea lucrărilor în termenii stabiliţi. De altfel, "antreprenorul" beneficiase şi de o amnistie fiscală în 2007, iar invocarea datoriei privind achitarea TVA-ului nu are temei, din moment ce lucrările de restaurare a Mănăstirii "Naşterea Domnului" din s. Curchi au fost scutite de achitarea acesteia (prin Legea Nr. 331-XV din 07.10.2004, în redacţia Legii 81 din 06.04.2006; a se vedea şi art. 103 din Codul Fiscal al RM).

Închei acest subiect prin a preciza că asemenea mişmaşuri confirmă faptul că se vrea o "Moldovă fără comunişti", dar cu perpetuarea metodelor comuniste de delapidare a banilor publici şi o "Moldovă fără sărăcie", dar cu cât mai mulţi săraci.

***

O altă pătăranie a guvernării este "Legea celor 2%". Adoptarea acesteia denotă o lipsă acută de comunicare între Guvern (aşa cum este el) şi societatea civilă (aşa cum este ea). În fond, problema nu vizează includerea sau excluderea instituţiilor religioase din lista beneficiarilor, ci însăşi lipsa oricărei liste a beneficiarilor. Cu alte cuvinte, s-a procedat precum în filmele detective: "bad cop/good cop", iar rolul "poliţistului bun" i-a revenit Guvernului, care are anumite responsabilităţi şi angajamente faţă de organizaţiile internaţionale finanţatoare, pe când Parlamentul a votat în grabă o lege plină de ambiguităţi, că aşa îi vrea "muşchiul" său (ne)imperativ.

În concluzie, până şi una dintre cele mai nobile iniţiative, aplicată pe larg în lumea civilizată, poate fi sucombată sau denaturată într-o manieră mişelească.

***

Ultimul subiect pe care-l abordez în articolul de faţă se referă la mârlănia reducerii taxei de import cu 43% a maşinilor de lux. Nu sunt tentat să comentez declaraţia "cu barbă neagră" a unui individ utilizat în rol de ţap ispăşitor, ci doar să semnalez prejudiciul adus bugetului de stat. Conform informaţiilor oferite de un nou portal de ştiri economice, "reducerea accizelor la importul automobilelor de lux au lipsit bugetul statului de 198 750 de Euro". Deşi cifrele vorbesc de la sine, ţin să precizez că aceşti bani puteau fi investiţi în procurarea unui utilaj medical modern, în reabilitarea unui drum, în gazificarea unui sat, în construcţia unui nou stadion republican sau în oricare alt domeniu de utilitate publică. În acest context mi-amintesc de un fragment din "Scrisoarea către liceeni", semnată de interpretul Tudor Chirilă: "Ştiti voi ceva despre tva şi cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu ăsta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puţin, iar copiii copiilor noştri vor moşteni un imperiu de cenuşă."

În rest, să ne auzim numai de bine!