Profil

Fotografia mea
las descrierea mea la discreţia altora.

vineri, 22 martie 2013

Pacta sunt servanda

   Recent, opoziţia parlamentară a devenit, peste noapte, atotcunoscătoare în materie de jurisprudenţă europeană. Faptul se explică prin acutizarea senzaţiei de nimicnicie, ca urmare a unei lovituri de graţie aplicate de către fosta majoritate parlamentară în data de 27.07.2012, atunci când a fost interzisă utilizarea şi propagarea simbolisticii regimului totalitar comunist.
    În cadrul şedinţei plenare a Parlamentului RM, din data de 21.03.2013, deputatul comunist Iurie Muntean a declarat următoarele (min. 01:45 - 03:27):
Având în vedere multiplele încălcări, comise în cadrul adoptării, inclusiv cele ale Constituţiei Republicii Moldova şi, în special, în ceea ce priveşte dreptul la libera exprimare şi dreptul la asociere, precum şi incompatibilitatea cu Convenţia şi standardele Uniunii Europene din domeniu, fapt ferm confirmat prin Hotărârea Comisiei Consiliului Europei pentru Democraţie prin Drept, cunoscută ca Comisia de la Veneţia, în data de 8 martie a.c., reiterăm propunerea de includere în ordinea de zi a proiectului Hotărârii nr. 2109 din 26.09.2012, privind abrogarea Hotărârii privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din RSSM nr. 191 din 12.07.2012 şi proiectul Legii nr. 2110 din 26.09.2012 privind modificarea unor acte legislative ce prevede abrogarea normelor introduse prin legea privind completarea unor acte legislative nr. 192 din 12.07.2012, prin care, de la 1 octombrie 2012, se interzice simbolica secera şi ciocanul. Adaug că, începând cu anul 2005, prin planul de acţiuni RM-UE, Republica Moldova a recunoscut, prin acest acord internaţional, că recomandările Comisiei de la Veneţia sunt absolut obligatorii pentru Republica Moldova. Deci această remarcă o fac în special pentru marii jurişti Tănase, Ghimpu şi Timofti.

   Întâi de toate, precizăm că o declaraţie politică nu ar merita o atenţie deosebită, întrucât scopul enunţării acesteia rezidă din cu totul alte raţionamente decât în cazul unei declaraţii analitice, a unui discurs ştiinţific sau, pur şi simplu, a unei păreri argumentate. Dar întrucât în Republica Moldova declaraţiile politicienilor sunt, de regulă, în măsură să determine o anumită conduită şi să ne marcheze iremediabil viitorul, vom încerca să explicăm aberaţiile invocate mai sus.
   Deputatul comunist, posedând o limbă de lemn (exemplu "încălcări, comise în cadrul adoptării, inclusiv cele ale Constituţiei Republicii Moldova"), se erijează în postura de versat nu doar al acquis-ului comunitar, ci şi al Hotărârii Guvernului nr. 356 din 22.04.2006, prin care Planul de Acţiuni UE - R. Moldova, adoptat la Bruxelles pe 22.02.2005, a fost aprobat.
   Pentru neavizaţii din Parlament şi nu numai, subliniem că la capitolul 2.1 din acest Plan de Acţiuni se menţionează următoarele:
Consolidarea supremaţiei legii prin sporirea eficienţei puterii judecătoreşti şi a organelor de drept, respectarea corespunzătoare a hotărârilor Curţii Constituţionale.
   De asemenea, în documentul oficial, publicat în Tratate internaţioanale, vol. 38, 2006, p. 401, se insista asupra "executării eficiente a sentinţelor Curţii Europene pentru Drepturile Omului". În rest, nicio referinţă şi, cu atât mai mult, nicio confirmare a faptului că recomandările Comisiei de la Veneţia ar fi devenit "absolut obligatorii" pentru Republica Moldova. În Planul de Acţiuni UE-RM din 2005 se pun bazele cooperării în vederea soluţionării diferendului transnistrean; s-a abordat reforma şi dezvoltarea social-economică, comerţul, piaţa şi reforma regulatorie, circulaţia capitalului, a persoanelor, precum şi alte subiecte.
    În concluzie, declaraţia tovarăşului Muntean poate fi apreciată drept iresponsabilă, mincinoasă şi în necorespundere cu prevederile acordului. O asemenea aberaţie, vociferată în şedinţa plenară a Parlamentului, nu poate decât să dezamăgească partenerii noştri europeni, întrucât nu a vorbit Moş Vasile, ci un "ales al poporului". Altfel spus, nu s-a compromis doar pe sine însuşi, ci a compromis şi imaginea Republicii Moldova. 

***
   Nici preşedintele PCRM nu s-a lăsat mai prejos în declaraţii. În cadrul emisiunii "Fabrika" de la Publika Tv, dânsul a afirmat următoarele (min. 09:33-10:08):
În al doilea război mondial, cum îl numesc unii, eu îl numesc "război pentru apărarea patriei"; în întregime, în acest război mondial, din 39 până în 45, au căzut peste 50 de mln de cetăţeni ai diferitor state, din cauza fascismului. Ei au pornit toată această zarvă mondială, şi tu, să-ţi ajungă minte să-i pui pe-un cântar pe cei care au luptat şi au apărat lumea întreagă de aceşti fascişti, să-i pui la cântar pe comunişti şi Uniunea Sovietică, eu nu ştiu dacă trebui minte pentru aceasta. Aceasta pe mine mă deranjează oricine n-ar spune-o şi orice post ar ocupa el, aceasta nu contează.
   Dacă necunoaşterea istoriei nu este o crimă, atunci perpetuarea unei dezinformări în spaţiul public de către un deputat este reprobabilă. Altmineri, funcţionarul cărui stat este tovarăşul Voronin, dacă dânsul percepe al doilea război mondial ca fiind "pentru apărarea patriei"? Cărei patrii îi serveşte? Întrebările sunt retorice, întrucât răspunsurile sunt evidente. În continuare, fostul preşedinte declară (min. 21:42-22:57 din aceeaşi înregistrare video):
Pe noi, când eram la guvernare, cine numai nu dorea din această Europă, mare şi mică, şi din această opoziţie care astăzi este la guvernare, numai nu ne educa, fiţi atenţi, că Comisia de la Veneţia a atras atenţia că voi, nu ştiu ce încălcaţi sau aveţi de gând (...) Comisia de la Veneţia hotărăşte că legea despre interzicerea simbolurilor noastre comuniste nu este legală, încalcă articolul 10 şi 11 a Convenţiei Europene, care-i semnată şi de Moldova şi de toate ţările membre a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi băieţii ăştia ies с умным видом şi spun că „Da cine-i Comisia de la Veneţia?”, inclusiv Curtea Constituţională, preşedintele – „Da’ ea are drept de a recomanda, dar nu de a obliga” (...) Nu, bun, Comisia de la Veneţia apreciază ca o recomandare, dar însăşi încălcarea acestor articole, 10 şi 11, aceasta este grav ceva sau nu? Lăsăm Comisia de la Veneţia într-o parte. Da, a recomandat.
    Pasărea pre limba ei piere. Cel puţin aşa reiese din paragraful de mai sus. Altfel cum poate fi calificată expresia "interzicerea simbolurilor noastre comuniste"? Reiese că PCRM îşi revendică paternitatea simbolului secerii şi ciocanului, fapt ce contravine statutului Partidului Comunist din Federaţia Rusă: "Коммунистическая партия Российской Федерации продолжает дело КПСС и КП РСФСР, являясь их идейным преемником"; "Эмблемой КПРФ является взаимоувязанные воедино серп, молот и открытая книга". Aşadar, avem un exemplu elocvent de cazuistică, de disconcordanţă în privinţa  succesorilor unei ideologii şi a simbolisticii acesteia. Respectiv, obiectul frustrării comuniştilor moldoveni nu se află la Bruxelles, ci la Moscova, unde partidul condus de Ziuganov şi-a arogat perenitatea simbolului PC(b) din URSS.
   Cu alte cuvinte, asistăm la perpetuarea unei perfide interpretări istorico-politice: PCRM a preluat simbolista regimului totalitar comunist, dar nu doreşte să-şi asume ororile acelui regim (fie şi în plan regional, doar cele din RSSM). Membrii acestei formaţiuni invocă dreptul la liberă exprimare, neadmiţând că în perioada de apogeu a ideologiei şi simbolisticii comuniste (adică în URSS) nu exista un asemenea drept.
   În definitiv, schimbarea la faţă a comuniştilor moldoveni nu este inovatoare. Însă invocarea unor articole din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cu scopul lustruirii imaginii unui partid comunist este, dacă nu zeflemitoare, atunci de-a dreptul insolentă. Sus-numita Convenţie, pe care şi R.Moldova a semnat-o, prevede, în art. 10, al. 2 că "exercitarea libertăţilor ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei sau a drepturilor altora".
   Aşadar, consemnăm următoarele concluzii:
  1. Declaraţia politică a deputatului comunist Iurie Muntean este o dovadă de iresponsabilitate, întrucât Planul de Acţiuni UE-RM, adoptat în 2005, nu prevede obligativitatea aplicării recomandărilor Comisiei de la Veneţia.
  2. Preşedintele PCRM, Vladimir Voronin, a recunoscut public că hotărârea Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept, din 11.03.2013, are doar statut de recomandare.
  3. Articolele din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie rupte din context şi interpretate fragmentar. Aliniatul 2 al art. 10 al Convenţiei prevede expres posibilitatea aplicării unor restrângeri ale dreptului la liberă exprimare în legislaţia internă a unui stat semnatar.

joi, 14 martie 2013

O tempora! O mores!

   Nu poţi compara o ideologie cu simbolistica unei altei ideologii. După cum nu poate fi comparat sistemul economic al unui stat cu rata şomajului dintr-un alt stat, oricâte tangenţe nu s-ar găsi. Trebuie să compari fie două sisteme economice, fie două rate ale şomajului.

   Cu toate acestea, un jurnalist de pe malul Dâmboviţei a încercat marea cu degetul. Într-un text alcătuit din 9 paragrafe, dânsul a abordat atât recomandarea Comisiei de la Veneţia cu privire la constituţionalitatea legii care interzice utilizarea şi propagarea simbolisticii regimului totalitar comunist în R.Moldova, cât şi ideologiile comunistă, nazistă şi liberală (sau simbolistica acestora, că oricum nu este clar). Şi faptul cel mai grav îl constituie preluarea materialului de către Europa Liberă.

   Prima propoziţie a autorului sună în felul următor:
Comisia de la Veneția a decis că simbolurile comunismului nu pot fi echivalente cu cele ale nazismului
   Nimic mai fals. Nicăieri în Amicus Curiae nu veţi găsi o asemenea concluzie. Nu acesta este subiectul recomandării, ci ne- sau constituţionalitatea legii nr. 192. Nu s-a pus problema echivalenţei dintre simbolurile a două ideologii totalitare, ci dacă norma juridică este euroconformă.

   În continuare, Dan Alexe afirmă că
Cu toată indignarea celor care amintesc că secera si ciocanul au fost folosite de regimuri criminale precum cel al lui Stalin, cel al lui Mao, sau cel al lui Pol Pot in Cambodgia, acea deturnare trecută nu e un argument pentru interzicerea lor. Daca deturnarea unui simbol de către regimuri aberante ar fi un argument pentru interzicerea lui, ar trebui atunci condamnate nu doar secera si ciocanul, dar și crucea si semiluna.
    Întâi de toate, nu cred că cei care cercetează regimurile comuniste ar încerca să deturneze ceva şi, în special, în ceea ce priveşte simbolistica adoptată de regimurile respective. În al doilea rând, şochează nonşalanţa autorului în a caracteriza regimurile criminale ale lui Stalin, Mao sau Pol Pot ca fiind "aberante".
   În ceea ce priveşte comparaţia improprie şi inadecvată dintre simbolul secerii şi al ciocanului, pe de o parte, şi cel al crucii şi semilunei, pe de altă parte, susţinem următoarele:
  1. Simbolurile religioase sunt ocrotite de legislaţia cu privire la libertatea de conştiinţă, pe când simbolurile ideologiilor politice sunt garantate prin prisma dreptului la libertatea de exprimare şi la libertatea de asociere. Respectiv, prima categorie a simbolurilor poate fi îngrădită doar de legislaţia cu privire la funcţionarea cultelor, în timp ce simbolurile  organizaţiilor social-politice pot fi limitate de legile cu privire la dreptul de asociere şi de exprimare.
  2. Convingerile religioase nu pot fi, astăzi, impuse unei comunităţi, pe când ideile social-politice extremiste pot manipula o societate întreagă (cazul Coreii de Nord, bunăoară).
  3. În lume există un singur stat teocratic (Vaticanul) şi câteva state cu o singură religie oficială, cu toate acestea, existenţa altor religii, confesiuni sau culte în aceste state nu este interzisă. În schimb, în cazul regimurilor totalitare, împărtăşirea unei alte ideologii decât cea oficială nu este tolerată, ba chiar este condamnată.
  4. Nici creştinismul şi nici islamismul nu sunt ideologii anti-umane, deşi putem identifica excese sau radicalisme ale unor aşa-zişi adepţi ai acestora, pe când ideologiile regimurilor totalitare sunt, prin excelenţă, inumane, datorită urii faţă de reprezentanţii unei anumite rase sau categorii sociale, din simplul motiv că aceştia sunt diferiţi de ceilalţi.
  5. În definitiv, nici Isus Hristos, nici Profetul Mahomed (ca întemeietori ai religiilor sus-menţionate) nu au comis vreo crimă împotriva umanităţii, deşi în numele lor au existat păcătoşi care s-au dedat la fapte abdominabile. Pe de altă parte, însă, Hitler şi Stalin sunt cei care au ordonat şi au dirijat exterminările în masă, neavând vreo remuşcare nici măcar faţă de propriile popoare.

   În cele ce urmează, jurnalistul bucureştean susţine că 
In cazul zvasticii, lucrurile sint mai clare: zvastica, unul din cele mai vechi simboluri ale energiei vitale pozitive, figurând pe o înfinitate de obiecte de cult grecesti, indiene sau baltice, a fost deturnată intenționat de ocultismul nazist, care a adoptat-o răsturnată, zvastica  invârtită negativ, in sens opus acelor de ceasornic. Acela e, așadar, simbolul nazist: cel negativ, al ocultistilor sec. al XIX-lea, iar nu zvastica luminoasă de pe vasele grecesti si templele hinduse.

Secera si ciocanul (încă o dată: figurând și azi in stema Austriei) nu au insă nimic ocult si nu au fost adoptate ca însemnele unei ideologii ale urii. Întrebarea este, asadar, daca se pot interzice cu aceeasi rigoare simbolurile unei utopii egalitare (comunismul) si cele ale unei ideologii rasiste si exterminatoare (nazismul). Răspunsul este din start: NU.
   Aici se impune câte o precizare pentru fiecare dintre paragrafele de mai sus.
Primo: Svastica, într-adevăr, este un simbol ancestral. Dar de ce discrepanţele dintre svasticile hinduse sau greceşti şi cele naziste sunt hiperbolizate, însă diferenţele dintre secera şi ciocanul reprezentate pe stema de stat a Austriei şi secera şi ciocanul regimurilor comuniste sunt dinadins estompate?
Ca să fiu mai explicit: atât svastica reprezentată pe un vas de ceramică al culturii miceniene, cât şi cea de pe un templu hindus nu se deosebeşte foarte mult de simbolul regimului naţional-socialist al celui de-al treilea Reich. Toate cele 3 simboluri de mai jos sunt orientate după acele ceasornicului şi reprezintă o cruce echilaterală cu braţele îndoiate la jumătatea acestora în unghiuri drepte. (sursa)


 Iată şi asemănările "izbitoare" dintre secera şi ciocanul de pe stema Austriei (scoase din ansamblul heraldic) şi simbolul comunist:



   









Pentru orice persoană dezinteresată este evident faptul că mânerul secerii din ghearele acvilei de pe stema austriacă este mai alungit decât cel al secerii comuniste, iar vârful ciocanului este reprezentat printr-un dreptunghi, spre deosebire de patrulaterul cu unghiuri inegale din imaginea din dreapta, nemaivorbind că, în primul caz, aceste elemente heraldice nu sunt suprapuse.
   Cu alte cuvinte, similitudinile dintre svascticile hinduse sau greceşti şi cea nazistă sunt mai relevante decât asemănările dintre stema Österreich-ului şi simbolul secerii şi ciocanului, fapt ce nu înseamnă că au existat impedimente de ordin juridic sau politic în a condamna simbolistica regimului totalitar nazist.
   Şi, la urma urmei, comparaţia dintre stema de stat a Austriei şi simbolul comunismului este nepotrivită, deoarece: 
  • Austria nu a fost un stat comunist;
  • Elementul central al unei steme este scutul şi nu ceea ce ţine în gheare suportul scutului  stemei Austriei, pe când elementul central al stemei URSS a fost anume secera şi ciocanul:
  • Semantica ciocanului şi a secerei de pe stema Austriei rezidă din semnificaţia simbolului lanţului rupt (adică "dictatura nazistă", ca urmare a Anchluss-ului) de către seceră şi ciocan (adică de către "rezistenţa" împotriva nazismului reprezentată de către agricultori şi muncitori) şi aceasta diferă de semantica revoluţionară a simbolului comunist.

   Secundo: Este inadmisibil să caracterizezi comunismul doar ca fiind o ideologie "utopică egalitară". Victimile deportărilor forţate, ale colectivizării, ale foametei organizate şi ale execuţiilor fără judecată sunt mărturii concludente ale laturii cât se poate de reale a ideologiei regimurilor comuniste, transpuse în vieţile a milioane de oameni de diferite etnii. Cu riscul de a părea sofist, gândiţi-vă că nazismul s-a manifestat timp de 12 ani, pe un singur continent, pe când comunismul a terorizat şi încă mai terorizează un glob întreg.

  Autorul se complace în aberaţii:
Comunismul si ultraliberalismul nu transmit un simțământ de castă sau superioritate etnică; nazismul, însă, da.
  Să fie oare aşa? Adică exterminarea unor anumite categorii sociale (burghezia, intelectualitatea, ţăranii înstăriţi), nu este oare destinată creării unui "simţământ de castă", iar promovarea limbii ruse oare nu denotă tendinţa de creare a unei "superiorităţi" etniei ruse în raport cu celelate popoare subjugate?

   Finalmente, autorul nu lasă loc de interpretări, întrucât dânsul pare-se că deţine adevărul în ultimă instanţă:
In sfarsit, vorbind de forța selectivă a simbolului, nu e poate o întâmplare că cei care doresc interzicerea secerii si a ciocanului nu vad in același timp nicio problemă în prezența crucilor in sălile de clasă.
   Adică cei care solicită o recompensă morală, prin interzicerea propagării simbolurilor comuniste în spaţiul public, nu sunt altceva decât nişte fundamentalişti creştini. Doar că, vedeţi dvs., nişte fundamentalişti din Consiliul Europei au condamnat crimele regimurilor totalitare comuniste în anul 2006.
   Cât priveşte prezenţa crucilor în sălile de clasă, domnul Dan Alexe poate, în zilele noastre, să-şi dea copiii la o şcoală privată - alegere pe care nu a avut-o în perioada comunistă.

   P.S. Cât de diferite sunt, totuşi, ideologiile comunistă şi nazistă, dacă în 1919-1920 svastica era purtată şi de ostaşii Armatei Roşii?


marți, 12 martie 2013

"Amicus Curiae" vs "Amicus Plato, sed magis amica veritas"

   
Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (alias Comisia de la Veneţia) a emis un "Amicus Curiae", la solicitarea preşedintelui Curţii Constituţionale din Republica Moldova, în privinţa compatibilităţii legii nr. 192 din 12 iulie 2012, adoptate de către Parlamentul RM, cu standardele europene.
   George Damian remarcă faptul că:
dacă poliţia de la Chişinău va începe să-i amendeze pe comuniştii care îşi vor afişa simbolurile, comuniştii vor câştiga toate procesele la CEDO şi vor primi despăgubiri.
 Totodată, explicaţia jurnalistului de la Bucureşti, referitoare la inacceptarea de către instituţiile europene a unei legi cu privire la interzicerea simbolisticii comuniste, este că nu au existat procese ale comunismului aidoma celor de Nurnberg.
  Istoricul Igor Caşu, într-un editorial din "Adevărul", vorbeşte despre caracterul previzibil al deciziei adoptate la sesiunea plenară a Comisiei de la Veneţia, menţionând şi soluţia pe care o putem aplica în raport cu rigiditatea şi ambiguitatea cu care oficialii europeni ne tratează această rană, încă sângerândă:
Problema e că ideologia comunistă nu e considerată încă, la nivel juridic european, la fel de tranşant, drept una criminală. În cazul nostru însă, este important de demonstrat cu argumente juridice că PCRM reprezintă un pericol pentru democraţie, libera exprimare şi demnitatea umană
   Profesorul Anatol Petrencu remarca, într-un articol postat pe blogul domniei sale, că
Simbolul „Secera şi ciocanul”, aplicat pe uniformele NKVD-ştilor, a devenit simbolul morţii a sute de mii de oameni nevinovaţi, împuşcaţi sau trimişi în sistemul diabolic al GULAG-ului. Cu acest simbol, aplicat pe şepci, drapele, tancuri, avioane etc., sovieticii au cucerit popoare libere şi le-au încadrat cu forţa în cadrul sistemului sovietic.
    De asemenea, istoricul de la Chişinău menţionează că legea pusă în discuţie nu era destinată interzicerii absolute a utilizării simbolurilor comuniste, întrucât 
ca persoane particulare, în propriile lor apartamente, comuniştii moldoveni pot păstra acest simbol. În schimb, atunci când este vorba de întrebuinţarea Secerii şi Ciocanului ca simbol în lupta politică, gestul trebuie înţeles ca o sfidare a bunului simţ, ca o nesupunere faţă de legea, aprobată de Parlamentul RM privind interzicerea acestui simbol.
   Ca să pătrundem în esenţa lucrurilor, trebuie să specificăm că legea nr. 192 din 12.07.2012 este alcătuită doar din 4 articole, constituind, de fapt, câteva completări ale unor articole din Legea nr. 294-XVI din 21.12.2007 cu privire la partidele politice, din Codul Contravenţional nr. 218-XVI din 24.10.2008 şi din Legea nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la libera exprimare.
    Aceste completări impun o normă de drept prin intermediul unor mecanisme juridice pre-existente. Adică prin prezenta lege nu s-a elaborat un nou cod contravenţional şi nu s-au modificat alte legi. S-a înfăptuit o completare, în conformitate cu principiul înovării legislaţiei şi al racordării jurisprudenţei naţionale la acquis-ul comunitar.
   Revenind la Amicus Curiae emis de către Comisia de la Veneţia la data de 11.03.2013, în chiar remarcile preliminare se menţionează că doar "Curtea Constituţională din Moldova are de spus cuvântul final în ceea ce priveşte interpretarea Constituţiei R. Moldova şi compatibilitatea legii în cauză cu legislaţia naţională" (pag. 3).
   Un alt aspect esenţial al chestiunii dezbătute la cea de a 94-a sesiune plenară a Comisiei Europene este precedentul juridic. Astfel, în recomandare se precizează că în  anul 2005, membrii Parlamentului European din patru ţări post-comuniste (Republica Cehă, Ungaria, Lituania, Slovacia) au solicitat să fie adoptată o rezoluţie împotriva simbolurilor comuniste, deopotrivă cu cea împotriva simbolurilor naziste. Comisia Europeană a respins această iniţiativă ca fiind nepotrivită în contextul intenţiei de combatere a crimelor rasiste. În decembrie 2010, miniştrii de externe ai Bulgariei, Cehiei, Ungariei, Letoniei, Lituaniei şi României au apelat la aceeaşi Comisie cu solicitarea ca să fie interzisă negarea şi aprobarea crimelor comuniste. Rezultatul a fost acelaşi. Finalmente, Rezoluţia 213, din 2009, a Parlamentului European, cu privire la consecinţele regimurilor totalitare în Europa nu s-a referit expres la interdicţia utilizării simbolurilor acestor regimuri (pag. 7).
   În continuare sunt aduse exemple ale Codurilor Penale ale următoarelor state (existente şi inexistente): Cehoslovacia (1992), Ungaria (2000), Lituania (2010) şi Polonia (2011). În acest context, trebuie să accentuăm că exemplele invocate, pe cât de utile unei enumerări cu privire la sancţiunile împotriva propagandei regimurilor totalitare, nu sunt relevante în contextul elucidării constituţionalităţii legii nr. 192, întrucât prin adoptarea acesteia nu s-a produs nicio schimbare în Codul Penal al Republicii Moldova. Adică completările efectuate la cele trei legi organice enumerate ceva mai sus nu au nici în clin, nici în mânecă cu privarea dreptului la libertate, abaterile nefiind identificate drept infracţiuni, ci doar ca şi contravenţii.
   Abia analiza propriu-zisă a legii nr. 192 (începând cu pag. 14 din Amicus Curiae) prezintă interes. Aşadar, la punctul 73) Comisia consideră că expresia "simbolurile regimului comunist totalitar" NU este ambiguă şi este compatibil cu principiul specificităţii, întrucât secera şi ciocanul reprezintă un simbol recunoscut al comunismului.
   În continuare, Comisia constată că sintagma "ideologii totalitare" este impropriu utilizată la plural, din moment ce prin legea sus-menţionată se interzice doar simbolistica regimului totalitar comunist, nu şi a altor regimuri totalitare. De asemenea, se propune o mai detailată definiţie a ceea ce înseamnă "ideologii totalitare" (pag. 16). Ca şi concluzie la acest subcapitol, Comisia declară că "interzicerea propagandei ideologiilor totalitare nu este conformă cu standardele europene".
   Cu toate că nu a fost informată adiţional cu privire la motivaţiile adoptării legii în cauză, Comisia de la Veneţia presupune că prin interzicerea simbolurilor comuniste, legiuitorul din R.Moldova a urmărit drept scop "protejarea demnităţii victimelor, susţinerea populaţiei la depăşirea traumelor trecutului, precum şi contribuirea la reconcilierea în cadrul societăţii" (pag. 17).
   Din punct de vedere al impactului perioadei comuniste, apariţia (şi imperiozitatea) unei asemenea legi se argumentează prin faptul că R. Moldova, spre deosebire de state precum Ungaria sau Polonia, nu doar a făcut parte din sfera sovietică de influenţă, ci a constituit parte integrantă a structurii federative unionale (pag. 17). Astfel, Comisia consideră că legea serveşte drept o păvază legislativă împotriva dezordinii şi în vederea garantării siguranţei publice, precum şi a drepturilor şi libertăţilor omului.
   În continuare, Comisia s-a referit la limitările impuse de noua lege. Aşadar, în mod evident, membrii Comisiei au perceput restricţiile cu privire la utilizarea simbolului secerei şi a ciocanului ca fiind capabile să afecteze Partidul Comuniştilor, întrucât încălcarea repetată a articolelor 4 şi 22 din Legea cu privire la partidele politice va duce la încetarea existenţei acestui partid (pag. 18). Însă, ceea ce respectabilii jurişti nu percep este că această restricţie nu se deosebeşte de altele, întrucât sancţiunea este inerentă formulării unei norme de drept. Altfel spus, respectiva lege nu impune pe nimeni, inclusiv PCRM, să încalce în mod repetat Legea cu privire la partidele politice.
   La pagina următoare din Amicus Curiae se precizează că interzicerea sau dizolvarea partidelor politice trebuie să fie ultima măsură luată cu precauţie în cazul sancţionării unei formaţiuni. Toate bune şi frumoase, doar că, repet, legea nr. 192 din 12.07.2012 nu prevede impunerea vreunui partid politic de a o încălca. Această lege, la fel ca oricare alta, prevede sancţionarea celor care comit abateri. Or, din divagaţiile Comisiei reiese că legea este bună în privinţa interzicerii utilizării simbolurilor comuniste, dar nu este bună în privinţa sancţionării celor ce nu se conformează legii.
  La pagina 20, Comisia reiterează că mai multe partide comuniste activează legal atât în Europa, cât şi în afara continentului. Iar în ceea ce priveşte PCRM-ul, Comisia a observat că din 1994, de la înregistrarea partidului, simbolul acestuia (secera şi ciocanul, plus o imagine a unei cărţi deschise) a fost utilizat în mod legal şi că Partidul Comuniştilor a participat la 6 alegeri parlamentare, 5 alegeri locale şi la un scrutin prezidenţial cu acest simbol.
  Finalmente, Comisia declară că simbolul secerei şi a ciocanului nu este neapărat, în R. Moldova, o reprezentare a regimului totalitar comunist şi că necesitatea blamării şi interzicerii simbolisticii respective nu poate fi demonstrată. În concluzie, din perspectiva Comisiei, modificările aduse Legii cu privire la partidele politice şi Codului Contravenţional SUNT CONTRARE standardelor internaţionale (se invocă art. 10 şi 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). Cât priveşte modificarea efectuată la Legea cu privire la libertatea de exprimare, Comisia consideră că aceasta este, în principiu, conformă cu standardele internaţionale.
   În asemenea condiţii, nu pot decât să constat că opinia expusă de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în privinţa legii nr. 192 este unilaterală, tendenţioasă şi nu are decât statut de recomandare. Bineînţeles, s-ar cuveni unele rectificări şi precizări (spre exemplu: definiţia sintagmei "ideologii totalitare"), dar dacă acestea ar fi formulate, atunci legea nu ar mai avea un caracter de completare a unor acte legislative adoptate anterior.
   Cu alte cuvinte, trebuie să fim recunoscători acestui Amicus Curiae, dar să spunem cu voce tare: Amicus Plato, sed magis amica veritas. Iar adevărul este că utilizarea în public a unui simbol precum secera şi ciocanul nu poate fi catalogată ca un drept la liberă exprimare, întrucât victimele GULAG-urilor nu au avut niciun drept! O asemenea profanare a memoriei traumate nu poate fi tolerată la nesfârşit. Legea nu a interzis denumirea de "comunist" şi nu a impus alte convingeri electoratului PCRM. Ea este o infimă compensaţie morală a rudelor şi succesorilor victimelor regimului comunist, precum şi un prilej de salubrizare a spaţiului public. Dar se pare că gazul rusesc e mai scump decât vieţile omeneşti...

joi, 7 martie 2013

Quo vadis, Moldova?

Adnotare sub formă de autoexonerare:
Acest text nu este recomandat membrilor sau simpatizanţilor partidelor politice (inclusiv aşa-zişilor intelectuali verzi sau albaştri - şi aici nu mă refer la culorile irisurilor).
Autorul nu este şi niciodată nu a fost remunerat de vreun partid sau om politic. Puteţi să întrebaţi de Şeful Fiscului. Dânsul e o persoană "întrebată" la moment.

   Am absolvit liceul în 2008. În acea perioadă tumultuoasă şi difuză eram un tânăr condeier al revistei Clipa. Numărul 4 / 2008 (din luna august) al acestei publicaţii cuprinde şi un articol intitulat "Frământările unui absolvent de liceu". În chiar primul paragraf puteţi desprinde următoarea frază: 
stau pe gânduri ca soacra între patru scânduri, căci semaforul basarabean e încă blocat pe roşu şi eu nu-s daltonist!
   Pe data de 15 octombrie 2008 am participat în cadrul conferinţei de constituire a Organizaţiei de Tineret a PLDM, care s-a desfăşurat în incinta Preturii sec. Centru a mun. Chişinău. M-am prezentat la acea conferinţă la invitaţia Nighinei Azizov şi doar în calitate de "boboc" (adică de student în anul I) şi de "reprezentant al societăţii civile" (deşi scopul invitaţiei era cât de puţin voalat: să îngroş rândurile membrilor OTPLDM).
   Justeţea celor sus-menţionate cu privire la faptul că fusese organizată o asemenea conferinţă poate fi demonstrată printr-un "scurt istoric" al PLDM (a se vedea la pag.5) amplasat chiar pe site-ul partidului.
   Cât priveşte prestaţia mea de la acea conferinţă, există numeroşi martori care ar putea proba faptul că am ţinut un succint discurs la final, care a fost apreciat şi de către domnul (pe atunci deputat) Vlad Filat. În încheierea cuvântării, am utilizat următoarea frază:
Semaforul Republicii Moldova a rămas blocat la roşu, dar sunt sigur că în curând vom trece la verde!
   Peste puţin timp s-a dat start campaniei electorale pentru scrutinul din 5 aprilie 2009. În acea campanie, PLDM a utilizat şi acest afiş, cu sloganul "Stop comunism, Verde pentru Moldova":
   De asemenea, primul spot electoral al PLDM pentru alegerile parlamentare din 2009 a fost anume acesta: 
   În toate miljoacele mass-media au fost utilizate mesajele electorale audio, video şi textuale ale PLDM, cuprinzând imaginea semaforului şi semnificaţia simbolică a acestuia.
    Din start, nu vreau să-mi asum paternitatea ideii în sine, oricum n-ar avea niciun rost. Presupun că au mai fost persoane care s-au gândit la analogia cromatică dintre verde-roşu şi spectrul politic, şi la modalităţile ei de reprezentare. Ceea ce încerc să semnalez este că fiecare dintre noi, cei care nu-şi mai doreau şi nu-şi mai doresc o guvernare comunistă, a avut o contribuţie la edificarea imaginii şi a raiting-ului PLDM şi a liderului său.


   Partidul Liberal Democrat din Moldova a fost, cu siguranţă, produsul unui grup îngust de oameni, dar a reprezentat succesul unei generaţii întregi. Generaţia 7 aprilie.


   La data de 6 aprilie 2009 am înregistrat o declaraţie prealabilă prin care autoritatea publică locală era anunţată despre faptul că va avea loc o întrunire, al cărui traseu urma să fie Arcul de Triumf - Monumentul lui Ştefan cel Mare - Preşedenţie - Parlament. Scopul întrunirii consta în manifestarea protestului faţă de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009. În scopul bunei desfăşurări a întrunirii, solicitam 
să ne fie respectate drepturile la libera exprimare şi la manifestare în public, să nu fim persecutaţi de către organele de forţă
   Despre această declaraţie şi despre prima întrunire care a avut loc în data de 6 aprilie 2009 se menţionează şi în Raportul Comisiei de Anchetă pentru Elucidarea Cauzelor şi Consecinţelor Evenimentelor de după 5 aprilie 2009, la paginile 28 şi 29. De altfel, în acest Raport se precizează:

Prima întrunire publică a avut loc între 13:00-14:30. La ora 13:15 din faţa Primăriei Chişinău, în jur de 80 de persoane, preponderent tinere, conduse de V. Ungureanu şi I. Mischevca, au început marşul de protest împotriva fraudării alegerilor. Acest marş a fost condus până la Arcul de Triumf, unde au fost ţinute câteva discursuri. Manifestaţia a durat până la orele 14:20, după care participanţii la întrunire s-au dispersat. Întrunirea s-a desfăşurat în mod paşnic şi fără mijloace de amplificare.
 După evenimentele din după-amiaza şi seara zilei de 7 aprilie, pe care m-a ferit Dumnezeu să nu le trăiesc în piaţă sau prin subsoluri, am publicat în revista Intersecţii, nr. 9 / 2009, articolul "Înainte de săptămâna patimilor a fost cea a protestelor". În acest material afirmam, printre altele: 
Tinerii au luat prin surprindere atât partidele de opoziţie, cât şi pe cel de guvernământ (...) Până şi ideea de a ne întruni în ziua următoare la ora 10:00 a fost una spontană: unii strigau să stăm „până la 10” (adică ora 22:00), iar alţii să venim „mâine la 10” (...) în săptămâna de dinaintea patimilor, înainte de învierea lui Hristos, poporul şi, în special, tinerii „s-au trezit din somnul cel de moarte”. Altceva e că din această trezire s-a făcut un coşmar, care sperăm să nu se mai repete.
  Da, am avut mari speranţe în opoziţia de atunci = guvernanţii de acum. Am sperat că vor înţelege că suveranitatea nu le aparţine lor. Că nu au dreptul să se joace cu viitorul acestei ţări. Că au o misiune pe cât de ingrată, pe atât de onorabilă - de a crea condiţii mai bune de trai.

   Cazul PLDM trebuie tratat de istorici, politologi şi sociologi cu destulă precauţie, întrucât acest partid a întruchipat idealurile unui segment activ al populaţiei Republicii Moldova, anume a acelor cetăţeni cu viziuni şi aspiraţii pro-europene, dornici de a produce o schimbare, ei înşişi reprezentând acea schimbare de mentalitate în post-sovietismul basarabean. Dar la fel cum proiectul Frontului Popular din Moldova a fost denaturat de către o persoană avidă de putere şi faimă, arogantă şi lipsită de scrupule, există riscul ca şi proiectul liberal-democrat să clacheze.

   În umila mea postură de ex-"promotor de idei" şi de fost susţinător al acestui partid, conştient fiind că la umbra stejarului încă se mai pot lua decizii corecte, lansez apelul de promovare a programului de guvernare, şi nu de promovare a guvernanţilor. Sunt sigur că există persoane competente în partid (şi nu numai), capabile să-şi asume interimatul funcţiei de prim-ministru, până la alegerile parlamentare ordinare din anul viitor. 

   Am încrederea că dacă se doreşte, alegerile anticipate pot fi evitate. Am convingerea că mingea e în terenul liberal-democraţilor. Tot ce trebuie să facă este să nu-şi dea autogol.

   Totodată, ţin să subliniez câteva aspecte:
  1. Partidele din AIE2 nu ar fi obţinut majoritatea parlamentară fără votul cetăţenilor de bună-credinţă. Şi întrucât aceşti cetăţeni nu-şi retrăseseră votul de încredere acordat în 2010, după cum s-a întâmplat în Bulgaria, bunăoară, când la presiunea  străzii premierul a trebuit să demisioneze, reiese că partidele din coaliţie erau obligate să coabiteze. 
  2. Guvernul AIE2 a fost investit cu voturile tuturor celor 3 partide de guvernare.
  3. Odată cu ieşirea unilaterală din Acordul AIE2, primul-ministru trebuia să-şi dea demisia, pentru că fusese investit ca urmare a voturilor deputaţilor PL şi PD.
  4. Funcţia de prim-vice-preşedinte a Parlamentului a fost votată de toate componentele AIE2, iar Plahotniuc a ajuns în funcţie inclusiv cu voturile PLDM.
  5. Atacuri raider au existat şi vor exista atâta timp cât există capitalism sălbatic, dar toată isteria mediatică referitoare la aceste presupuse delapidări a fost creată doar cu scopul de a obţine (sau de a menţine) capitalul politic.
  6. Tragedia de la Pădurea Domnească a fost doar un pretext de reizbunire a divergenţelor în cadrul coaliţiei, întrucât ancheta încă nu se finalizase, iar prezumţia nevinovăţiei este un drept fundamental de care nu s-a ţinut cont.
  7. Problema PLDM este că a devenit un partid al maselor. Un aforism sună în felul următor: "Copacul nu se aude cum creşte, dar când cade - trosneşte". În cazul stejarului liberal-democrat ascensiunea a fost destul de zgomotoasă. Să vedem când şi cum le va fi căderea. Depinde de ei.