Moartea căprioarei

  Iertată-mi fie divagaţia lirică, dar poemul lui Nicolae Labiş mi se pare revelator subiectului crimei din Pădurea Domnească. În cazul tragediei produse pe 23 decembrie 2012, sentimentul culpabilităţii s-a dovedit a fi unul perdant în raport cu instinctul supravieţuirii, fie şi a celei politice. La fel ca în aceste versuri:

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau să traiesc şi-aş vrea...
Tu, iarta-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plang. Ce gandeşte tata? Mănânc şi plang. Mănânc!

  În articolul lui Bogdan Ţârdea despre vânătoarea de mistreţi la care au participat mai mulţi demnitari de stat, se inoculează ideea că procurorul general ar fi un killer. Dar, după cum bine a remarcat profesorul Petrencu, "un killer nu omoară niciodată deschis, la vedere".

   Tot analistul Ţârdea acuză Ministerul Afacerilor Interne de lipsă de intervenţie: "de ce poliţia nu a venit imediat la locul crimei, aşa cum o cere procedura?". Şi tot el concluzionează că "a fost încălcată procedura, deoarece anchetatorii (MAI) sunt cei ce adună probe, iar procurorii (PG) se ocupă de investigarea cazului". Interesantă este această observaţie a domnului cu pricina, numai că, vorbind în necunoştinţă de cauză, Ţârdea creează impresia unui neavizat. Altminteri, despre care procedură este vorba? Dacă dumnealui s-a referit la Codul Procedură Penală al Republicii Moldova, atunci acesta stipulează expres, în art. 270, al. 1), competenţele procurorului în exercitarea urmăririi penale: "procurorul exercită urmărirea penală în cazurile: infracţiunilor săvârşite de 

a) preşedintele ţării; 

b) deputaţi; 

c) membri ai Guvernului; 

d) judecători; 

e) procurori" etc. 

   Aşadar, imixtiunea organelor afacerilor interne în procesul de exercitare a urmăririi penale de către procurori este interzisă în cazul în care persoana/persoanele suspectă/e fapt parte din categoria funcţionarilor publici, enumeraţi mai sus. De asemenea, art. 266 din acelaşi Cod de Procedură Penală, prevede competenţa organului de urmărire penală a MAI: "Organul de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu este dată prin lege în competenţa altor organe de urmărire penală sau este dată în competenţa lui prin ordonanţa procurorului". Totodată, art. 273, al. 1), lit. a) stabileşte: "organe de constatare sunt: poliţia - pentru infracţiuni ce nu sînt date prin lege în competenţa altor organe de constatare".

  Nu vom insista prea mult asupra intenţiilor domnului analist Ţârdea de a învinui toate instituţiile statului de incompetenţă, fără a preciza că somnul raţiunii naşte monştri şi că atunci când mai multe lucruri nu se leagă, întotdeauna se vor găsi speculanţi de ocazie.

   Revenind la subiectul propriu-zis, un oarecare Alexandru Cozer a văzut în declaraţiile viceministrului MAI, Ion Bodrug, o tentativă de "a drege busuiocul". Să admitem că s-a precipitat şi i-a fost prea lene să citească acele câteva articole din CPP pentru a se convinge că poliţia nu-şi poate depăşi atribuţiile, nici chiar într-un asemenea caz de interes public. Dar chiar să nu vezi pădurea, din cauza copacilor, înseamnă că suferi de miopie analitică. Altminteri, de ce tânărul condeier crede tuturor argumentelor scoase din deget (ca să nu spun de genul celor: одна бабка сказала), cum ar fi un reportaj al unei televiziuni, în care medicul din Făleşti, care ar fi încercat să-i salveze viaţa lui Sorin Paciu, a declarat că un oarecare Sârbu, poliţist, a fost anunţat despre aflarea în spital a victimei. Probabil dragostea pentru telenovele întunecă raţiunea.

   Într-un alt articol semnat de acelaşi Cozer, Mocanu apare drept salvatorul naţiunii: "opinia publică nu afla nimic, niciodată, dacă Mocanu nu ieşea cu acele declaraţii". Problema este că Mocanu nu poate ieşi cu altceva decât cu declaraţii. Că acest Mocanu este doar un măscărici, care, de această dată, a avut informaţii parţial veridice de la "sufleorii" săi. De asemenea, trebuie precizat că efectul dezvăluirii "senzaţionale" a domnului Mocanu, ce aparent s-a adeverit, va constitui premisa inoculării că fostul consilier al preşedintelui Voronin spune numai adevăruri. Ceea ce este pernicios.

  Nu vi se pare că pe reversul monedei s-ar afla complicitatea mai multor indivizi cointeresaţi în ponegrirea tuturor şi obţinerea dividendelor politice (a se vedea protestul PCRM) şi economice într-un mod josnic, mediatizând decesul unui om? Mie, personal, mi se pare că acea campanie de defăimare a lui Plahotniuc din anii precedenţi va continua şi în acest an, doar că sub o altă formă şi fără scrupule. Şi se vor înregistra multe victime colaterale.

   De ce nimeni nu a lansat ipoteza că Sorin Paciu s-ar fi putut împuşca singur, din imprudenţă? Oare nu ar fi explicabilă tăcerea părinţilor şi a rudelor, nu doar a mieilor? La urma urmei, victima nu fusese răpită sau luată cu forţa la vânătoare, iar circumstanţele decesului său sunt încă necunoscute.

   De ce mulţi caută să plece cu peşcheş şi mucarer la sultanii europeni pentru a le cere dreptate în Ţara Moldovei şi în acest caz? De unde atâta impacienţă? Oare pentru că se ştie că europenii se interesează mai mult de reportajele TV şi cred în lobby şi mai puţin în situaţia din teren? Sau poate propunerea are scopul de a discredita şi mai mult instituţiile statului de drept din RM?

  Eu zic să vă mai ogoiţi, dragi prieteni. Să mai aşteptaţi. Să vă mai informaţi. Un om nu trebuie să moară de două ori. Nu ucideţi căprioara din voi.