Profil

Fotografia mea
las descrierea mea la discreţia altora.

joi, 12 iulie 2012

Între seceră şi ciocan

Lui Voronin & Co i s-au luat jucăriile. Asta pentru că secera şi ciocanul erau nişte jucării periculoase, nişte veritabile arme roşii.
Mi-e teamă, însă, ca aceste arme roşii să nu devină un fel de "sabie a lui Damocles".

Comunismul trebuia condamnat încă de când a apărut. Dar ca şi păcatul Evei, acest fapt trebuia să se producă pentru ca omenirea să înţeleagă cât de departe pot ajunge erorile şi ororile umane. Numai că după izgonirea din grădina Edenului, Adam şi Eva urmau să ajungă pe pământ, nu în iad...

În mod paradoxal şi regretabil, comunismul, ca ideologie şi ca sistem politic, nu i-a afectat pe creatorii săi, ci pe numeroase popoare cărora le-a fost impus. Şi de aici rezultă totalitarismul regimurilor comuniste.


Cu riscul de a pierde firul roşu al gândurilor, voi comenta cele întâmplate astăzi în Parlamentul RM:
La iniţiativa fracţiunii parlamentare a Partidului Liberal, a fost înaintat proiectul legislativ de condamnare a crimelor regimului totalitar comunist din RSSM şi de interzicere a utilizării în scopuri politice şi de propagandă a simbolurilor comuniste - secera şi ciocanul.
Deputaţii fracţiunii comuniştilor au condamnat iniţiativa de condamnare a simbolisticii ideologiei lor (ca şi cum "hoţul ar fi strigat: hoţul"). Au recurs la ameninţări, au încercat să se milogească şi să tergiverseze procesul de votare.
Au avut loc dezbateri. De formă, nu de fond.

Comuniştii insistau că toate crimele regimului comunist sunt inerent legate de "prosperitatea popoarelor sovietice şi socialiste". Chipurile dacă utilizarea simbolurilor "secera şi ciocanul" va deveni ilegală, atunci vor trebui anulate toate diplomele din perioada URSS şi se va recurge la demolarea monumentelor istorice din acea perioadă şi la ciuntirea unor clădiri ce aparţin patrimoniului nostru arhitectural. Replica lor năstruşnică se rezumă la aceea că "le este furat trecutul". Paradoxal din partea unora care au tot schimonosit şi au tot politizat trecutul...
Această percepţie despre condamnarea unor crime indubitabile demonstrază lacune în a deosebi binele de rău, lumina de întuneric, adevărul de minciună şi, nu în ultimul rând, politicul de social.
Faptul că nu a existat un Nürnberg al comunismului este cauza inoculării ideii că ceea ce a produs comunismul este un tot întreg, o moştenire a unei societăţi conştiente de opţiunea sa. Nimic mai fals.

  • După cum nazismul nu reprezintă o ideologie colectivă, ci un produs al unui individ capabil să coaguleze în mod centripet alte minţi pătimaşe, la fel şi comunismul nu este decât expresia unei interpretări leniniste şi, ulterior, staliniste a concepţiilor social-economice ale lui Marx şi Engels.
  • Atât nazismul, cât şi comunismul s-au impus pe cale violentă, agresivă, revoluţionară dacă doriţi, fără a urma calea evolutivă a formării unei ideologii colective (cum este monarhismul, bunăoară).
  • Nazismul şi comunismul au fost ideologii create din ură şi instigatoare la ură: fie la lupta rasială, fie la lupta de clasă.


A condamna comunismul nu înseamnă a condamna toţi comuniştii ca indivizi cu viziuni de extremă stângă. La fel cum procesele de la Nürnberg nu au însemnat condamnarea germanilor ca naţiune, ci doar a regimului nazist.

O altă divagaţie din partea unei tovarăşe deputat se referea la faptul că, chipurile, cei deportaţi, asasinaţi, înfometaţi, băgaţi la puşcărie de regimul comunist ar fi meritat aceste atrocităţi întrucât erau ostili regimului. O asemenea concluzie este pernicioasă din moment ce demontează prezumţia nevinovăţiei şi încearcă să muşamalizeze crime incontestabile.
Să admitem că unele victime ale represiunilor comuniste au fost vinovate de anumite acţiuni ce puneau în pericol statul sovietic, dar însăşi prezenţa lor în componenţa acelui stat le-a fost impusă. Nu a fost un act de voinţă, ci un act de agresiune. Nu au fost convinşi, ci constrânşi. Prin urmare, lupta chiaburilor faţă de regimul comunist a constituit o rezistenţă împotriva unei ingerinţe în viaţa lor spirituală, în comunitatea lor tradiţională. E ca şi cum ţi-ar intra cineva în casă şi te-ar impune să cedezi proprietatea, iar tu n-ai riposta.

De-a dreptul hilară mi s-a părut afirmaţia cum că decizia de astăzi a Parlamentului RM nu este adecvată din moment ce mai există state comuniste în lume. Întâi de toate, această lege are forţă juridică doar pe teritoriul Republicii Moldova, prin urmare nu văd nicio imixtiune în treburile interne ale unor (foste sau actuale) state comuniste.
Totodată, legea nu este decât o încercare de a repara prejudiciul moral cauzat descendenţilor victimelor regimului totalitar comunist şi de a preîntâmpina repetarea "scenariului" odios.

Finalmente, nu consider că s-a aplicat "o lovitură sub centură" PCRM-ului şi nici nu văd în adoptarea acestei legi o "lovitură de graţie" acordată comunismului din RM. Mai degrabă este vorba despre o reabilitare tardivă, dar imperioasă unei comunităţi încă afectate de "memoria traumată". 
Comuniştii au ocazia să realizeze un rebranding amânat şi să revină în forţă pe fundalul unui moldovenism primitiv şi agresiv. Cred că vor alege drept capul de bour pe fundal roşu ca noua lor siglă. Şi cu toate că iarăşi ne vom pomeni între seceră şi ciocan, părinţii, buneii şi străbuneii noştri au meritat această consolare pe care parlamentarii alianţei le-au oferit-o astăzi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu