Profil

Fotografia mea
las descrierea mea la discreţia altora.

vineri, 9 mai 2014

Eşti Buligari, vorbeşti "buligăreşte"?

Pe Andrian Buligari l-am cunoscut în 2008, la prima ediţie a "Parlamentului Tinerilor". Aş spune că suntem în relaţii amicale, motiv pentru care cel mai recent articol al său m-a indignat şi m-a stupefiat.
Ştiu că Andrian este membru al unui partid aflat la guvernare. Ştiu că acel partid se poziţionează pe eşicherul de centru-stânga şi că promovează curentul "moldovenismului europenist".
Ştim că liderul acestui partid s-a lepădat doar de straiele comuniste, dar şi că fără această metamorfoză a sa nu s-ar fi creat AIE-2. Ştim că prim-vicepreşedintele acestui partid este un controversat om de afaceri, hulit şi ostracizat în fiecare Jurnal de seară.
În fine, ştiţi prea bine despre cine vorbesc. Dar subiectul este cu totul altul: RECENSĂMÂNTUL.

Andrian a simţit nevoia să reacţioneze în privinţa, ba chiar împotriva unei campanii de informare, cauzând, astfel, un deserviciu sie însăşi şi formaţiunii din care face parte. Explic:

Articolul 19 din Statutul partidului respectiv se menţionează că acesta:
"b) apără şi respectă drepturile fundamentale politice, economice şi sociale ale omului în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, alte acte de drept internaţional şi Constituţia Republicii Moldova;
c) respectă dreptul la identitatea culturală, lingvistică, religioasă şi etnică a cetăţenilor Republicii Moldova; (...)"
Totodată, în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, la care Statutul partidului face referire, se precizează:
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi a exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.
Aşadar, atribuirea calificativelor "ofensatoare, extremistă şi neargumentată" unei campanii de informare demarată de o organizaţie non-guvernamentală este nu doar injurioasă şi injustă, ci şi contrară statutului partidului din care face parte emiţătorul acestora.
Ba mai mult, nu poţi pretinde că împărtăşeşti viziunile social-democrate, atâta timp cât pledezi împotriva unor drepturi fundamentale în orice stat democratic: la exprimare şi la informare.

De fapt, tot discursul pentru care a optat cetăţeanul Andrian Buligari constă, mai degrabă, în denigrarea, compromiterea şi combaterea unei întregi campanii de informare, şi nu a mesajului acesteia. Cauzele unei asemenea răbufniri sunt de 3 tipuri:
  1. Prostie - Doar astfel se explică formularea problemei într-o manieră anapoda. E clar că nu toţi cei care vorbesc englezeşte sunt englezi, dar şi că engleza nu s-ar fi păstrat şi răspândit dacă nu devenea limba maternă a unei naţiuni. Respectiv, nu toţi vorbitorii de limba română sunt români, dar limba maternă a tuturor românilor este româna.
  2. Defetism - Chipurile, orice acţiune de acest gen este sortită eşecului pentru că "societatea, per ansamblu" consideră altminteri. În aşa caz, prietene, pune mâinile pe piept de pe acuma. De ce să te mai trezeşti dimineaţa dacă oricum o să închizi ochii într-o bună zi? De ce să mai încerci să schimbi ceva dacă "societatea, per ansamblu" este de neschimbat? Majoritatea societăţii ar putea să creadă că pământul se sprijină pe 3 elefanţi, dar asta nu înseamnă că este adevărat.
  3. Mârlănie - Atunci când îi etichetează pe toţi voluntarii campaniei "Vorbim româneşte - suntem români" ca fiind "extremişti". Dragă Andriane, fii mai selectiv cu termenii, întrucât extremismul presupune ură şi intoleranţă, dar şi măsuri agresive de impunere a unor anumite convingeri. Pe parcursul întregii campanii de informare nu a existat nici măcar un caz în care să fi fost reclamate careva abuzuri comise de către organizatori şi/sau voluntari. Iar până la proba contrarie - ţine ciocul mic.
Câteva precizări vizavi de percepţia istorică (eronată) a dumitale:
Afirmi că "(...) istoria a făcut, în baza anumitor decizii ca Moldova în 1812 să fie divizată, iar în 1859 să-şi piardă şi statutul prin crearea Principatului Unit al Moldovei şi Valahiei".
În primul rând, un adevăr spus pe jumătate nu este altceva decât o minciună într-un ambalaj ademenitor. Moldova nu s-a divizat de la sine, prin magie. Moldova a fost divizată. Spune până la capăt: Imperiul Rusiei a divizat în 1812 Ţara Moldovei, anexând teritoriul dintre Prut şi Nistru. Cât priveşte acele "anumite decizii", mai deschide o monografie şi află cine a luat acele decizii, în numele cui şi dacă a avut acest drept. Interesează-te şi informează-te despre rolul lui Galib efendi, interesele fraţilor Moruzi (Alexandru, Dumitru şi Panaiot), intervenţiile ambasadorului Rusiei la Constantinopol - P. Fonton, escapadele lui Kutuzov etc. şi atunci vei putea discuta nepărtinitor şi în cunoştinţă de cauză.
În al doilea rând, în 1859, Moldova nu şi-a pierdut vreun statut pe care nu l-a avut sau nu i-a fost respectat. Prietene, iarăşi te rog să revii la lecturi şi să te documentezi: în 1859 Ţara Moldovei a redevenit subiect al relaţiilor internaţionale, obţinând, alături de Ţara Românească, garanţia marilor puterilor. E adevărat, prin Unificare, Moldova a renunţat la denumirea sa medievală şi, ulterior, la capitală, dar nu suntem un caz singular în istorie: principatele italiene şi statele germane s-au unificat creând statele Italia şi, respectiv, Germania. Cnezatele ruseşti au format Imperiul Rusiei etc. 

Şi, finalmente:
Susţii că "Limba moldovenească a fost şi este realitate istorică". În acest caz, şi limba "buligărească" există. Vivat Partidul!

P.S.
"A luminat partidul ca un soare 
Urcat pe cer de clasa muncitoare
Când a luat fiintă-atunci, în Bucureşti
Într-o odaie cu pereţi modeşti
Şi când sub steagul său învăpăiat 
Porneau cei mulţi la luptă, ne-înfricat
Odaia mică, poate, la fereastră
Avea petunii sau muşcate-n glastră
Ş-avea o singură podoabă mare: 
Drapelul roşu-al clasei muncitoare, 
Drapelul sfânt al clasei muncitoare 
Iar veacul gol, întunecat şi trist,
L-a luminat Partidul Comunist
Şi-n mii de oameni s-a făcut lumină: 
Ei ţara şi-o visau ca pe-o grădină. 
Mai marii ţării au şi dat alarma 
Şi-şi încărcară, crunţi, cu gloanţe arma 
Dar era prea târziu! Pornea de-acum
Istoria pe comunistul drum 
Pe cel mai drept, mai clar, mai falnic drum."

Un comentariu: