Eşti Buligari, vorbeşti "buligăreşte"?

Pe Andrian Buligari l-am cunoscut în 2008, la prima ediţie a "Parlamentului Tinerilor". Aş spune că suntem în relaţii amicale, motiv pentru care cel mai recent articol al său m-a indignat şi m-a stupefiat.

Ştiu că Andrian este membru al unui partid aflat la guvernare. Ştiu că acel partid se poziţionează pe eşicherul de centru-stânga şi că promovează curentul "moldovenismului europenist".

Ştim că liderul acestui partid s-a lepădat doar de straiele comuniste, dar şi că fără această metamorfoză a sa nu s-ar fi creat AIE-2. Ştim că prim-vicepreşedintele acestui partid este un controversat om de afaceri, hulit şi ostracizat în fiecare Jurnal de seară.

În fine, ştiţi prea bine despre cine vorbesc. Dar subiectul este cu totul altul: RECENSĂMÂNTUL.

Andrian a simţit nevoia să reacţioneze în privinţa, ba chiar împotriva unei campanii de informare, cauzând, astfel, un deserviciu sie însăşi şi formaţiunii din care face parte. Explic:

Articolul 19 din Statutul partidului respectiv se menţionează că acesta:

"b) apără şi respectă drepturile fundamentale politice, economice şi sociale ale omului în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, alte acte de drept internaţional şi Constituţia Republicii Moldova;

c) respectă dreptul la identitatea culturală, lingvistică, religioasă şi etnică a cetăţenilor Republicii Moldova; (...)"

Totodată, în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, la care Statutul partidului face referire, se precizează:

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi a exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.

Aşadar, atribuirea calificativelor "ofensatoare, extremistă şi neargumentată" unei campanii de informare demarată de o organizaţie non-guvernamentală este nu doar injurioasă şi injustă, ci şi contrară statutului partidului din care face parte emiţătorul acestora.

Ba mai mult, nu poţi pretinde că împărtăşeşti viziunile social-democrate, atâta timp cât pledezi împotriva unor drepturi fundamentale în orice stat democratic: la exprimare şi la informare.

De fapt, tot discursul pentru care a optat cetăţeanul Andrian Buligari constă, mai degrabă, în denigrarea, compromiterea şi combaterea unei întregi campanii de informare, şi nu a mesajului acesteia. Cauzele unei asemenea răbufniri sunt de 3 tipuri:

1. Prostie - Doar astfel se explică formularea problemei într-o manieră anapoda. E clar că nu toţi cei care vorbesc englezeşte sunt englezi, dar şi că engleza nu s-ar fi păstrat şi răspândit dacă nu devenea limba maternă a unei naţiuni. Respectiv, nu toţi vorbitorii de limba română sunt români, dar limba maternă a tuturor românilor este româna.
2. Defetism - Chipurile, orice acţiune de acest gen este sortită eşecului pentru că "societatea, per ansamblu" consideră altminteri. În aşa caz, prietene, pune mâinile pe piept de pe acuma. De ce să te mai trezeşti dimineaţa dacă oricum o să închizi ochii într-o bună zi? De ce să mai încerci să schimbi ceva dacă "societatea, per ansamblu" este de neschimbat? Majoritatea societăţii ar putea să creadă că pământul se sprijină pe 3 elefanţi, dar asta nu înseamnă că este adevărat.
3. Mârlănie - Atunci când îi etichetează pe toţi voluntarii campaniei "Vorbim româneşte - suntem români" ca fiind "extremişti". Dragă Andriane, fii mai selectiv cu termenii, întrucât extremismul presupune ură şi intoleranţă, dar şi măsuri agresive de impunere a unor anumite convingeri. Pe parcursul întregii campanii de informare nu a existat nici măcar un caz în care să fi fost reclamate careva abuzuri comise de către organizatori şi/sau voluntari. Iar până la proba contrarie - ţine ciocul mic.

Câteva precizări vizavi de percepţia istorică (eronată) a dumitale:

Afirmi că "(...) istoria a făcut, în baza anumitor decizii ca Moldova în 1812 să fie divizată, iar în 1859 să-şi piardă şi statutul prin crearea Principatului Unit al Moldovei şi Valahiei".

În primul rând, un adevăr spus pe jumătate nu este altceva decât o minciună într-un ambalaj ademenitor. Moldova nu s-a divizat de la sine, prin magie. Moldova a fost divizată. Spune până la capăt: Imperiul Rusiei a divizat în 1812 Ţara Moldovei, anexând teritoriul dintre Prut şi Nistru. Cât priveşte acele "anumite decizii", mai deschide o monografie şi află cine a luat acele decizii, în numele cui şi dacă a avut acest drept. Interesează-te şi informează-te despre rolul lui Galib efendi, interesele fraţilor Moruzi (Alexandru, Dumitru şi Panaiot), intervenţiile ambasadorului Rusiei la Constantinopol - P. Fonton, escapadele lui Kutuzov etc. şi atunci vei putea discuta nepărtinitor şi în cunoştinţă de cauză.

În al doilea rând, în 1859, Moldova nu şi-a pierdut vreun statut pe care nu l-a avut sau nu i-a fost respectat. Prietene, iarăşi te rog să revii la lecturi şi să te documentezi: în 1859 Ţara Moldovei a redevenit subiect al relaţiilor internaţionale, obţinând, alături de Ţara Românească, garanţia marilor puterilor. E adevărat, prin Unificare, Moldova a renunţat la denumirea sa medievală şi, ulterior, la capitală, dar nu suntem un caz singular în istorie: principatele italiene şi statele germane s-au unificat creând statele Italia şi, respectiv, Germania. Cnezatele ruseşti au format Imperiul Rusiei etc. 

Şi, finalmente:

Susţii că "Limba moldovenească a fost şi este realitate istorică". În acest caz, şi limba "buligărească" există. Vivat Partidul!

P.S.

"A luminat partidul ca un soare 

Urcat pe cer de clasa muncitoare
Când a luat fiintă-atunci, în Bucureşti
Într-o odaie cu pereţi modeşti
Şi când sub steagul său învăpăiat 
Porneau cei mulţi la luptă, ne-înfricat
Odaia mică, poate, la fereastră
Avea petunii sau muşcate-n glastră
Ş-avea o singură podoabă mare: 
Drapelul roşu-al clasei muncitoare, 
Drapelul sfânt al clasei muncitoare 
Iar veacul gol, întunecat şi trist,
L-a luminat Partidul Comunist
Şi-n mii de oameni s-a făcut lumină: 
Ei ţara şi-o visau ca pe-o grădină. 
Mai marii ţării au şi dat alarma 
Şi-şi încărcară, crunţi, cu gloanţe arma 
Dar era prea târziu! Pornea de-acum
Istoria pe comunistul drum 

Pe cel mai drept, mai clar, mai falnic drum."

Zi cu roşu în calendar

E zi cu roşu în calendar,

5 ani trecuseră-n zadar - 

Durere.

Nimeni n-a fost pedepsit,

nici cel pe care l-am hulit -

Tăcere.

E zi cu roşu în calendar,

Ce-a fost n-avem habar -

Uitare.

Deşi rolurile s-au inversat,

Actorii nu s-au schimbat - 

Neruşinare.

E zi cu roşu în calendar

Şi sufletul îmi e amar -

Speranţe.

Mamei ce fiul şi-a pierdut,

Ucis de un "necunoscut" -

Condoleanţe.

Nu-i zi cu roşu-n calendar!

Nici asta nu ne dau măcar -

Mişeii.

Revolta ce-a erupt ca un vulcan

Încape astăzi într-un cazan -

Pompeii.

Criza din Ucraina. Reflecţii

1) "Fuck Russia" vs "Fuck Putin"

A identifica un "ţap ispăşitor" este lesne şi la mintea oricui. Direcţionarea repulsiei asupra unui singure persoane nu necesită capacităţi intelectuale remarcabile. E ca şi cum ai observa doar rama, nu şi tabloul sau ca şi cum te-ai apuca să tratezi simptomele, nu şi boala.

Cu certitudine, Putin este cel direct responsabil de escaladarea situaţiei din Ucraina, dar dânsul nu e la prima abatare de acest gen, iar percepţia generală a ruşilor despre tratamentul aplicat mai multor state/popoare, care au încetat, la un moment dat, să (mai) manifeste obedienţă în relaţia cu Kremlinul, denotă faptul că fenomenul respectiv nu este unul individualist şi nicidecum restrâns. Nu doar Putin suferă de grandomanie, iar stereotipul "Великая держава" a atins paroxismul în societatea rusă.

Altfel spus, contează mai puţin că Putin a ales să invadeze Ucraina, şi contează mult mai mult că Rusia l-a ales pe Putin. Şi nu o singură dată. 

Nu doar Hitler a provocat şi a cauzat moartea a milioane de oameni, deşi a acces la putere în urma unor alegeri democratice. Similar, Putin beneficiază de o covârşitoare încredere din partea ruşilor, inclusiv în chestiunea agresării unui stat vecin.

Pe de altă parte, însă, nu poate fi învinuit întregul popor pentru crimele sau fărădelegile imputabile doar liderilor săi. Motiv pentru care, nu am spus "Fuck the Russians", ci "Fuck Russia", referindu-mă anume la guvernanţii de astăzi ai Rusiei.

2) EuroMaidan vs Crimeea

Indiferent de interpretări, EuroMaidanul a fost declanşat din interior, pe când criza din Crimeea este provocată din exterior. Clădirile administraţiei locale din Kiev au fost ocupate de către cetăţenii ucraineni, în timp ce edificiile din Simferopol au fost ocupate de detaşamente militare ruseşti.

A invoca faptul că Revoluţia din Kiev a avut excesele sale, pe când situaţia din peninsula ucraineană nu a degenerat în conflicte violente, denotă tendenţiozitate sau deficienţe cognitive. În primul rând, accentuez argumentul temporal: EuroMaidanul a durat câteva luni bune şi a fost o acţiune preponderent paşnică, în timp ce Crimeea este ocupată de doar câteva zile, iar situaţia devine tot mai tensionată. În al doilea rând, poliţiştii nu sunt la fel de disciplinaţi ca militarii, iar contactul permanent cu protestatarii cauzează o anumită stare de efervescenţă. Adică structurile de forţă locale sunt mai predispuse la provocări decât militarii străini aflaţi în misiune. Şi, nu în ultimul rând, bâtele şi nici chiar cocktailurile protestatarilor agresivi de pe Maidan nu se compară cu armele de foc şi tehnica blindată introdusă de ruşi în Crimeea.

3) Ianukovici - preşedinte sau fugar?

În conformitate cu articolul 85 din Constituţia Ucrainei (modificată intenţionat de camarila lui Ianukovici în 2008), Rada Supremă a Ucrainei poate declanşa procedura de demitere a Preşedintelui Ucrainei (impeachment), prevăzută în detalii la articolul 111 (versiunea în engleză):

• The President of Ukraine may be removed from office by the Verkhovna Rada of Ukraine by the procedure of impeachment, in the event that he or she commits state treason or other crime.

• The issue of the removal of the President of Ukraine from office by the procedure of impeachment is initiated by the majority of the constitutional composition of the Verkhovna Rada of Ukraine.

• To conduct the investigation, the Verkhovna Rada of Ukraine establishes a special temporary investigatory commission whose composition includes a special procurator and special investigators.

• The conclusions and proposals of the temporary investigatory commission are considered at a meeting of the Verkhovna Rada of Ukraine.

• For cause, the Verkhovna Rada of Ukraine, by no less than two-thirds of its constitutional composition, adopts a decision on the accusation of the President of Ukraine.

• The decision on the removal of the President of Ukraine from office by the procedure of impeachment is adopted by the Verkhovna Rada of Ukraine by no less than three-quarters of its constitutional composition, after the review of the case by the Constitutional Court of Ukraine and the receipt of its opinion on the observance of the constitutional procedure of investigation and consideration of the case of impeachment, and the receipt of the opinion of the Supreme Court of Ukraine to the effect that the acts, of which the President of Ukraine is accused, contain elements of state treason or other crime.

Rezumând, legiuitorii ucraineni puteau iniţia, cu majoritate simplă, procedura de impeachment doar pentru acuzaţii de înaltă trădare sau altă infracţiune gravă; apoi trebuiau să creeze o comisie de investigaţie, incluzând un procuror special desemnat; ulterior trebuia adoptată, cu voturile a 2/3 din numărul total al deputaţilor, o hotărâre privind acuzaţiile aduse Preşedintelui, după care se impunea adoptarea hotărârii de demitere cu votul a 3/4 din totalul deputaţilor, iar dacă toate aceste condiţii se întruneau, Curtea Constituţională şi Curtea Supremă a Ucrainei urmau să delibereze şi să-şi dea avizul pozitiv. Cu alte cuvinte, o procedură sinuoasă, nedemocratică şi practic imposibil de realizat.

Ceea ce contează, însă, e că "preşedintele" Ianukovici nu s-a prezentat în faţa Radei Supreme atunci când a fost convocat în momentul declanşării impeachmentului, iar invocarea încălcărilor de procedură devin superflue, din considerentul că cetăţeanul Ianukovici nu s-a prezentat şi nu binevoieşte să se prezinte la "locul de muncă". Dacă dânsul se consideră în continuare preşedinte, să revină la Palatul Prezindenţial şi să răspundă acuzaţiilor ce i se aduc, cu atât mai mult că este dat în urmărire generală.

4) Est vs Vest

sursa imaginii: aici

Numeroşi analişti ce au apărut peste noapte ca ciupercile după ploaie, se dau cu părerea referitor la impactul determinant al confruntării dintre Est şi Vest referitor la escaladarea situaţiei din Ucraina.

Indubitabil, factorul geopolitic este cât se poate de prezent, dar acesta nu trebuie absolutizat. Nu Estul i-a instigat pe ucraineni să protesteze non-stop, în condiţii vitrege, pentru cauza europeană, după cum nu Vestul l-a obligat pe Putin să-şi trimită trupele în Crimeea. În primul caz, motivaţia protestatarilor rezidă din politica deficitară şi duplicitară a regimului Ianukovici, iar în al doilea caz - din ambâţul şi infatuarea unei elite rănite în propriul orgoliu.

Pe de altă parte, însă, urmărindu-i pe "intelectuali de stânga", s-ar părea că toată criza ucraineană are doar raţiuni socio-economice, iar toţi locuitorii din est sunt din născare pro-ruşi, pe când cei din vest - pro-europeni.

O altă neghiobie stângace este inocularea ideii că Ucraina de sud-est, având un potenţial economic superior celorlalte regiuni, s-ar descurca de minune ca stat independent. Nimic mai fals, întrucât ponderea economică a raioanelor Donbas, Harkov şi Dnepropetrovsk ar fi infimă pe piaţa mondială dacă nu s-ar materializa în cadrul PIB-ului ucrainean.

La acest subcapitol n-o să insist prea mult, lăsându-i pe economişti să se pronunţe. Cert este că aceeaşi situaţie se atestă şi în Republica Moldova. Există voci care interpretează cu o seninătate debordantă faptul că RM exportă mai mult în CSI decât în UE. Or, această "realizare" este consecinţa unor relaţii economice de peste 20 de ani cu statele ex-sovietice, pe când oportunităţile oferite de piaţa europeană sunt abia descoperite de către producătorii noştri. Altfel spus, dacă reuşim să exportăm în UE aproape cât exportăm în CSI, deşi nu suntem membri ai comunităţii europene şi avem stabilite relaţii economice relativ recent, înseamnă că potenţialul emergent al pieţei europene este net superior celui din CSI. Nemaivorbind de imixtiunea politicului în economie: ruşii în orice moment îţi pot pune embargou.

5) "Succesul" intervenţiei militare în Crimeea

Închei acest text prin a preciza că mă interesează puţin spre deloc maniera aproape ireproşabilă prin care ruşii şi-au dislocat trupele în Crimeea. Dar ţin să mă refer şi la acest aspect, întrucât am observat o tendinţă pernicioasă la unii comentatori bine-intenţionaţi: exagerbarea admiraţiei faţă de ocuparea, în doar 4 zile, a unei peninsule cu o suprafaţă de cca 26.000 km pătraţi. Dragilor, am impresia că nu vedeţi pădurea din cauza copacilor! E ca şi cum l-aţi adula pe infractor pentru felul în care acesta a reuşit să pătrundă în casa vecinului. Vai, câtă dexteritate din partea ruşilor în operaţiunea de ocupare a edificiilor administrative şi de preluare a căilor de comunicaţie! Sigur că vor reuşi, din moment ce ucrainenii au fost luaţi pe nepregătite. Vă rog să reţineţi: cel care şi-a permis să intre în casa vecinului tău ar putea să intre şi la tine în casă. Dar despre asta, cu alte ocazii.

Toate bune!